Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când eram student în ultimul an, aveam o colegă din provincie care-şi închiriase un fel de boxă în subsolul unui bloc de pe lângă Piaţa Universităţii. Cu Graţiela, aşa o chema pe colegă, nu am avut niciodată vreo treabă amoroasă. Avea un iubit din Galaţi cu care s-a şi măritat ceva mai târziu. În schimb, având lucrări de licenţă cu subiect similar, o vizitam destul de des în subsol să facem schimb de bibliografie în cel mai inocent mod.
Într-o seară, m-am dus pe la ea să împrumut nişte documente de arhivă despre social-democraţia românească de imediat după al doilea război mondial. Graţiela uitase că-i spusesem că trec să iau materialele care-mi trebuiau pentru licenţă. Nu era acasă. Când băteam insistent în uşă, a apărut dintr-o boxă vecină o cucoană ţigănoasă, la vreo 40 de ani, destul de masivă, echipată cu capot cu dantele şi şlapi, care m-a luat la întrebări. Se temea să nu fiu vreun spărgător venit să devalizeze oamenii bogaţi din subsolul umed.
Mi-a spus că Graţi plecase la un film cu nişte prieteni în urmă cu vreo două ore, aşa că trebuie să se întoarcă şi o pot aştepta. Am aflat că e nevasta lui Nicu, fochistul blocului, şi lucrează ca bucătăreasă la ambasada Ungariei. Mi-a mai relatat, fără să fi dorit vreodată să aud asta, ce învârte fiecare persoană din imobilul respectiv, care era destul de mare: că nu ştiu ce "nevastă onorabilă" are un amant, că o familie de la etajul doi e putred de bogată din contrabandă cu ţigări, că Sorinel, reparatorul de lifturi de la trei, e beţiv. Până a venit Graţi eram deja prieten la toartă cu Petruţa, aşa o chema pe doamnă, dar ţinea să i se spună Petra, după un personaj dintr-o telenovelă.
ÎMI PLACE IUTE
Peste câteva zile, ieşisem să-mi cumpăr ţigări în Piaţa Rosetti. Am dat nas în nas cu Petra, care venea cu nişte plase pline cu cartofi şi sticle de bere, presupun de la Unirii. Nu ştiu ce a fost în capul meu, probabil mă plictiseam, dar am invitat-o la o cafea la un bar din apropiere. Mi-a mărturisit că are o existenţă tristă, că Nicu bea de stinge, ba, spiritul ei detectivistic a făcut-o să-şi dea seama că o şi înşeală cu o "curvă divorţată" de la etajul patru, la care se tot duce să repare diverse prin casă.
Eu am mutat discuţia în domeniul culinar şi i-am spus că îmi place să gătesc iute. Ea s-a lăudat că face nişte chestii de la care îţi ia gura foc, că nu degeaba au angajat-o ungurii la ambasadă. S-a oferit să treacă pe la mine să îmi gătească ceva repede, cât timp e plecat Nicu la băut prin oraş. Lucrurile s-au desfăşurat foarte iute, într-adevăr. După ce a pus la făcut un gulaş cu multă boia şi piper (aveam ingredientele) a sărit pe mine. Fiindcă mi-era foame şi ce gătise mirosea senzaţional, m-am grăbit şi eu să servesc doamna.
A plecat lăsându-mă într-un fel de extaz dat de mâncare (simţeam că am esofagul incendiat), după ce conveniserăm să ne mai vedem peste vreo cinci zile.
POFTĂ BUNĂ, POFTĂ REA
Începusem un fel de relaţie bizară, bazată pe faptul că mă înnebuneau rafinamentele culinare ungureşti. Îi ieşea un papricaş de pui de-a dreptul genial. Ne întrevedeam cam o dată pe săptămână, în mod obişnuit vinerea, când Nicu se îmbăta crunt cu prietenii şi răsturna invariabil tomberoanele de gunoi din faţa blocului. Aveam o singură problemă. În timp ce pofta de mâncare condimentată era constantă, entuziasmul meu sexual faţă de Petruţa scădea considerabil de la o întâlnire la alta.
Constatasem că are ţâţele lăsate, că îi atârnă burta, are pungi sub ochi şi scoate pe gură numai tâmpenii. Mai mult chiar, prietena mea stabilă din perioada aia începuse să miroasă ceva, fiindcă găsea din când în când fire de păr negru iniţial negru devenit roşcat pe pernă. Am avut intenţia să-i spun la un moment că vreau să terminăm, dar fix atunci venise cu un borcan de ardei iuţi în oţet şi cu nişte cârnaţi uscaţi ungureşti, proaspăt şutiţi de la ambasadă, aşa că am renunţat la măsura radicală pe care voiam să o iau.
TRAGEDIA LUI NICU
Toată poliloghia asta a ţinut vreo şase-şapte luni bune. într-o seară de vineri, când Petra era la mine, Nicu beat cleşte, după ce băuse cu băieţii multă votcă Săniuţa la baraca "La Valentin" vestită-n timpurile alea, s-a dus să ceară o majorare de salariu de la preşedintele asociaţiei de locatari. A zbierat, a făcut scandal, ba chiar i-a şi scăpat, în timpul conflictului de muncă, vreo două în mutră domnului prezident, care s-a ales din afacerea asta cu un ochi vânăt.
Comunitatea de locatari, indignată, a decis după o sedinţă furtunoasă să renunţe la serviciile fochistului. Rămaşi fără "locuinţa de serviciu" şi fără salariul lui Gigi, cei doi ajunseseră într-o situaţie tragică. Nu se putea descurca doar cu venitul de "diplomat culinar" al femeii. Au trebuit să se mute la Strehaia, oraşul din care veniseră, unde aveau o casă şi ceva pământ. Nu mai ştiu nimic despre Petra. Mă apucă totuşi un fel de nostalgie şi îmi vine să plâng după ea când ajung prin oraş la câte o cârciumă ungurească şi îmi dau seama că bucătarii de acolo sunt nişte diletanţi faţă de amica mea.
