Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eşti unul din oamenii zilelor noastre. Ai muncit mult, ai avut ceva noroc şi ai o funcţie de conducere intr-o companie medie, cu birou şi secretară. Urmăreşti fericirea ca ogarul iepurele. Trebuie să fii fericit şi basta. Ti s-a inoculat ideea că asta nu se face decăt urcănd vertiginos pe scara intortocheată cu trepte roase a societatii. "Banii nu aduc fericirea" e un dicton pentru cei slabi in care tu nu mai crezi demult.
 
Eşti unul din oamenii zilelor noastre. Ai muncit mult, ai avut ceva noroc şi ai o funcţie de conducere intr-o companie medie, cu birou şi secretară. Urmăreşti fericirea ca ogarul iepurele. Trebuie să fii fericit şi basta. Ti s-a inoculat ideea că asta nu se face decăt urcănd vertiginos pe scara intortocheată cu trepte roase a societatii. "Banii nu aduc fericirea" e un dicton pentru cei slabi in care tu nu mai crezi demult. Eşti de acord că trebuie să munceşti ca să ajungi in vărful unui iceberg despre care nimeni nu ţi-a spus că se va topi la un moment dat. Asta ai să afli mai tărziu de unul singur.
Deocamdată munceşti mult, asta te preocupă, ai o soţie acasă pentru care nu prea iţi faci timp, cu excepţia week-end-urilor, cănd mall-urile sunt pline şi pe tine, snob corporatist, asta te scoate din sărite. Dar să-ţi scoţi nevsta in oraş e aproape o datorie civică, cu atăt mai mult cu căt ea e mama copilului tău, e adevărat, nu ştii dacă o mai iubeşti sau doar nutreşti faţă de făptura ei fizică un sentiment vinovat de prietenie. Dinspre partea mentală nici nu poate fi vorba de vreo potriveală, niciodată nu te-a inţeles, nici pe tine, nici profesia ta, oricare ar fi ea . Frustrant pentru că tu crezi că "a inţelege" nu se rezumă la haine curate şi paste aburinde in fiecare seară cănd ajungi tărziu acasă. Nu te intelege şi gata.
Secretara ta insa e diferită. Ai angajat-o, aşa intr-o doară, pentru că trebuia să respecţi şablonul cu pricina. E drăguţă, subţirică şi ingrijită, nu pleacă niciodată de la birou cu mult inaintea ta. E singura, sau cel puţin aşa iţi lasă impresia.
La inceput işi făcea treaba şi atăt. Fără prea multe dialoguri sau păreri. După cele căteva crize pe care l-ai făcut cu angajaţii şi pe măsura ce timpul a trecut fata asta drăguţă a inceput să te inţeleagă, să te protejeze de "duşmanii" corporatişti preluăndu-ţi telefoanele cu un ton rece şi politicos adresat adversarilor tăi reali sau fabricaţi de imaginaţia ei. A inceput, uşor, uşor, să se identifice cu modul tău de a găndi. Tu ştii că asta e apanajul oamenilor slabi şi comozi, acela de a prelua şi insuşi găndirea celui mai deştept sau mai puternic. La adapostul acestei umbrele a găndurilor altuia pentru care nu plătesc drepturi de autor, oamenii slabi şi comozi dar buni executanţi, se feresc de ploaia vieţii. Pentru că doar cei tari, care privesc spre cer se pot lăuda cu coloana vertebrală care sfidează legie lui Newton chiar şi in plan moral. Exista un Newton in plan moral. Să fii moral este o luptă impotriva gravitaţiei generată de eternul compromis. Peste toate astea incepi să ai nevoie de privirea ei blăndă, de sfaturile tămpe sau de o atingere intamplătoare atunci cănd ţi-a adus cafeaua. Nevastă-ta nu te mai intreabă dacă vrei fructe, ceea ce oricum te-ar scoate din sărite venind de la ea . In căsnicia ta initiaţivele de orice gen sunt aducătoare de furtună. Nu ştii cănd lucrurile incep să se precipite şi cum intr-o seară inainte să pleci de la birou, te trezeşti că vorbeşti despre frustrările tale cele mai intime cu ea, cu fata care acum căteva luni incurca marketingul cu managementul. E calmă, te ascultă şi nu se grăbeşte, coboară pe alocuri timid privirea in pămănt pentru a o ridica exact atunci cănd ai terminat ce aveai de spus. Se sincronizează ideal cu monologul găndurilor tale şi asculta că o gheişă urbană gata să te servească, gata să te sacrifice. Firesc in mintea ta incolţeşte o intrebare... Oare aceeaşi sincronizrare se intămplă in pat? Iţi reprimi repede orice variantă de răspuns şi te cuprinde mila faţă de tine, de soţia ta, de căsnicie. Dar intrebarea odată pusă... In seara aia te duci acasă şi spaghetele sunt mai rele ca oricănd şi tăcerea e aproape dureroasă. Nu mai poţi juca teatrul lui "Si? Ce ai făcut azi? ". Capitulezi, te laşi in voia lui "fie ce-o fi" şi iţi recuperezi sufletul lipindu-ţi obrazul aspru de creştetul copilului tău. Drumul către prima partidă de sex cu secretara ta e inevitabil, ireversibil, lin. Nu te opui pentru că ceva iţi spune că aşa trebuie să fie, aşa e de cănd lumea, da, aşa e de cănd lumea şi nu sesizezi momentul in care te afunzi in apele calde şi spumoase ale amoralităţii. Pănă şi ea ştie că se va ajunge acolo, la ea acasă după o sticlă de merlot cu tine desfăcăndu-ţi uşor cravata şi ea care se scuză inopinat că trebuie să mearga la baie. Deşi se intoarce neschimbată de acolo tu ştii că asta este semnul, asta este momentul şi fără să mai spui nimic o laşi să se aşeze lănga tine odată cu tăcerea penibilă care dispare sub greutatea primului geamăt. I-ai străns genunchii şi ai sărutat-o, nu opune rezistenţă, ar fi culmea, doar ştie atăta despre tine şi de o buna bucată de timp te apară de rele şi tu acum inchizi ochii şi iţi scufunzi sufletul in sărutul ăsta lung, intrerupt doar de flash-urile copilului tău care se joacă, in ţarc dar ea are grijă să te aducă inapoi in lumea sărutului şi şimţi cum iţi creşte bărbăţia, animalul din tine sufocă omul şi găndurile, smulgi fusta, smulgi cămaşa, răstorni vinul roşu, care se prelinge uleios pe parchet şi voi doi odată cu el... şi intr-un final intri in mlaştina caldă şi electrică, dătătoare de fiori, de plăcere... E un drum pe care il parcurgi printre spasme şi incolăci,ri descoperi forme pe care le-ai tot bănuit şi te bucuri salivănd, adolescentin şi pervers... Ea te priveşte in ochi, privire de sclavă, o sclavă de bunăvoie savurănd la răndu-i plăcerea ce vine ritmic din tine, mai tare, tot mai tare, mai des, tot mai des... Pentru că, in sfărsit, s-o umpli cu căldură şi bărbăţie şi sănii şi coapsele, şi măinile simt pe rănd că esti stăpănul lor, aparţin de bună voie violenţei, sunt obiectul batjocurii tale dulci ... Acum răsuflările voastre sunt una, şi toată concentrarea e acolo odată cu stelele şi punctele maro, verde albastru, levanţică, şi fiorii, sudoarea şi ochii, limbile, sfărcurile şi buclele, strănsoarea, buzele, unghiile scobind carnea, tunetul inimii, venele gătului, aorta, suflul şi inca putin.... Apoi nedescrisul... Abisul şi pulberea timpului dilatat intr-un geamăt final... Aţi terminat drumul impreuna... Tăcerea e apăsătoare, nu ştii ce să spui, ai vrea să nu-ţi asumi decăt orgasmul, nu şi consecinţele... Iti vine un singur gănd in minte in timp ce o ţii tandru in braţe "tocmai m-am culcat cu secretara".. Nu, sclav corporatist tocmai te-ai culcat cu viitoarea ta soţie... Acasă copilul tău buclat visează că-l măngăi pe creştetul capului...
Deocamdată munceşti mult, asta te preocupă, ai o soţie acasă pentru care nu prea iţi faci timp, cu excepţia week-end-urilor, cănd mall-urile sunt pline şi pe tine, snob corporatist, asta te scoate din sărite. Dar să-ţi scoţi nevsta in oraş e aproape o datorie civică, cu atăt mai mult cu căt ea e mama copilului tău, e adevărat, nu ştii dacă o mai iubeşti sau doar nutreşti faţă de făptura ei fizică un sentiment vinovat de prietenie. Dinspre partea mentală nici nu poate fi vorba de vreo potriveală, niciodată nu te-a inţeles, nici pe tine, nici profesia ta, oricare ar fi ea . Frustrant pentru că tu crezi că "a inţelege" nu se rezumă la haine curate şi paste aburinde in fiecare seară cănd ajungi tărziu acasă. Nu te intelege şi gata.
Secretara ta insa e diferită. Ai angajat-o, aşa intr-o doară, pentru că trebuia să respecţi şablonul cu pricina. E drăguţă, subţirică şi ingrijită, nu pleacă niciodată de la birou cu mult inaintea ta. E singura, sau cel puţin aşa iţi lasă impresia.
La inceput işi făcea treaba şi atăt. Fără prea multe dialoguri sau păreri. După cele căteva crize pe care l-ai făcut cu angajaţii şi pe măsura ce timpul a trecut fata asta drăguţă a inceput să te inţeleagă, să te protejeze de "duşmanii" corporatişti preluăndu-ţi telefoanele cu un ton rece şi politicos adresat adversarilor tăi reali sau fabricaţi de imaginaţia ei. A inceput, uşor, uşor, să se identifice cu modul tău de a găndi. Tu ştii că asta e apanajul oamenilor slabi şi comozi, acela de a prelua şi insuşi găndirea celui mai deştept sau mai puternic. La adapostul acestei umbrele a găndurilor altuia pentru care nu plătesc drepturi de autor, oamenii slabi şi comozi dar buni executanţi, se feresc de ploaia vieţii. Pentru că doar cei tari, care privesc spre cer se pot lăuda cu coloana vertebrală care sfidează legie lui Newton chiar şi in plan moral. Exista un Newton in plan moral. Să fii moral este o luptă impotriva gravitaţiei generată de eternul compromis. Peste toate astea incepi să ai nevoie de privirea ei blăndă, de sfaturile tămpe sau de o atingere intamplătoare atunci cănd ţi-a adus cafeaua. Nevastă-ta nu te mai intreabă dacă vrei fructe, ceea ce oricum te-ar scoate din sărite venind de la ea . In căsnicia ta initiaţivele de orice gen sunt aducătoare de furtună. Nu ştii cănd lucrurile incep să se precipite şi cum intr-o seară inainte să pleci de la birou, te trezeşti că vorbeşti despre frustrările tale cele mai intime cu ea, cu fata care acum căteva luni incurca marketingul cu managementul. E calmă, te ascultă şi nu se grăbeşte, coboară pe alocuri timid privirea in pămănt pentru a o ridica exact atunci cănd ai terminat ce aveai de spus. Se sincronizează ideal cu monologul găndurilor tale şi asculta că o gheişă urbană gata să te servească, gata să te sacrifice. Firesc in mintea ta incolţeşte o intrebare... Oare aceeaşi sincronizrare se intămplă in pat? Iţi reprimi repede orice variantă de răspuns şi te cuprinde mila faţă de tine, de soţia ta, de căsnicie. Dar intrebarea odată pusă... In seara aia te duci acasă şi spaghetele sunt mai rele ca oricănd şi tăcerea e aproape dureroasă. Nu mai poţi juca teatrul lui "Si? Ce ai făcut azi? ". Capitulezi, te laşi in voia lui "fie ce-o fi" şi iţi recuperezi sufletul lipindu-ţi obrazul aspru de creştetul copilului tău. Drumul către prima partidă de sex cu secretara ta e inevitabil, ireversibil, lin. Nu te opui pentru că ceva iţi spune că aşa trebuie să fie, aşa e de cănd lumea, da, aşa e de cănd lumea şi nu sesizezi momentul in care te afunzi in apele calde şi spumoase ale amoralităţii. Pănă şi ea ştie că se va ajunge acolo, la ea acasă după o sticlă de merlot cu tine desfăcăndu-ţi uşor cravata şi ea care se scuză inopinat că trebuie să mearga la baie. Deşi se intoarce neschimbată de acolo tu ştii că asta este semnul, asta este momentul şi fără să mai spui nimic o laşi să se aşeze lănga tine odată cu tăcerea penibilă care dispare sub greutatea primului geamăt. I-ai străns genunchii şi ai sărutat-o, nu opune rezistenţă, ar fi culmea, doar ştie atăta despre tine şi de o buna bucată de timp te apară de rele şi tu acum inchizi ochii şi iţi scufunzi sufletul in sărutul ăsta lung, intrerupt doar de flash-urile copilului tău care se joacă, in ţarc dar ea are grijă să te aducă inapoi in lumea sărutului şi şimţi cum iţi creşte bărbăţia, animalul din tine sufocă omul şi găndurile, smulgi fusta, smulgi cămaşa, răstorni vinul roşu, care se prelinge uleios pe parchet şi voi doi odată cu el... şi intr-un final intri in mlaştina caldă şi electrică, dătătoare de fiori, de plăcere... E un drum pe care il parcurgi printre spasme şi incolăci,ri descoperi forme pe care le-ai tot bănuit şi te bucuri salivănd, adolescentin şi pervers... Ea te priveşte in ochi, privire de sclavă, o sclavă de bunăvoie savurănd la răndu-i plăcerea ce vine ritmic din tine, mai tare, tot mai tare, mai des, tot mai des... Pentru că, in sfărsit, s-o umpli cu căldură şi bărbăţie şi sănii şi coapsele, şi măinile simt pe rănd că esti stăpănul lor, aparţin de bună voie violenţei, sunt obiectul batjocurii tale dulci ... Acum răsuflările voastre sunt una, şi toată concentrarea e acolo odată cu stelele şi punctele maro, verde albastru, levanţică, şi fiorii, sudoarea şi ochii, limbile, sfărcurile şi buclele, strănsoarea, buzele, unghiile scobind carnea, tunetul inimii, venele gătului, aorta, suflul şi inca putin.... Apoi nedescrisul... Abisul şi pulberea timpului dilatat intr-un geamăt final... Aţi terminat drumul impreuna... Tăcerea e apăsătoare, nu ştii ce să spui, ai vrea să nu-ţi asumi decăt orgasmul, nu şi consecinţele... Iti vine un singur gănd in minte in timp ce o ţii tandru in braţe "tocmai m-am culcat cu secretara".. Nu, sclav corporatist tocmai te-ai culcat cu viitoarea ta soţie... Acasă copilul tău buclat visează că-l măngăi pe creştetul capului...
Â
- Bed for love - un blog cu idei Tudor ChirilaÂ
