Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De câteva secole Giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse. Credincioşii creştini susţin că ar fi pânza cu care Iisus ar fi fost acoperit dupa coborârea de pe cruce, scepticii că ar fi un fals rafinat. Recent, un grup de cercetători italieni susţine că a reuşit să reproducă Giulgiul din Torino.
Experţii susţin că au demonstrat provenienţa giulgiului şi că acesta nu poate fi o bucată de material cu care a fost acoperit Mântuitorul. În 1988, datarea cu radiocarbon a materialului din care este produs giulgiul a relevat că ţesătura provine din secolele 13-14.
Finanţat de un grup de atei şi agnostici, grupul de sceptici a utilizat materiale şi tehnici accesibile în anii 1200-1300 pentru a impregna într-o ţesătură imaginea unui bărbat cu barbă, relatează huffingtonpost.com. Italienii au înfăşurat un bărbat într-o bucată de material pe care au înmuiat-o într-un tip de solvent natural. După ce au introdus ţesătura într-un cuptor pentru a-i da un aspect vechi, cercetătorii au reprodus cu grijă toate urmele de răni. Rezultatul obţinut indică în mod clar că acest lucru ar putea fi realizat prin utilizarea de materiale ieftine şi cu o procedură destul de simplă.
Provenienţa giulgiului nu este deplin elucidată. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, după decesul lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns într-un perete al cetăţii. În secolul 6 ar fi fost redescoperit, iar în anul 944 ar fi fost dus de la Edessa în capitala bizantină Constantinopol, de unde Cruciaţii l-ar fi transportat în anul 1204 în Franţa. Prima prezentare publică a giulgiului în Europa a avut loc în anul 1357 la Lirey (Franţa). Mai târziu, a fost donat casei princiare de Savoya (Franta). În anul 1578 giulgiul a fost predat Domului din Torino, ramânând totuţi proprietatea familiei de Savoya. În martie 1983, dupa decesul ex-regelui italian Umberto de Savoya, giulgiul a intrat în posesia Vaticanului, cu condiţia păstrării sale în relicviarul Domului din Torino.
Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lăţimea de 1,10 m şi este alcătuit din fire de in, tors manual, iar ţesătura urzită. Pe ţesătură apar două amprente: partea din faţă şi cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit şi crucificat. Corpul a fost aşezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumatate pe deasupra.
Artefactul este păstrat în catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino şi va fi expus publicului larg anul viitor. (V.A.)
