Grădina cu pisici

Evelyn Fleig este recunoscută în Germania ca unul dintre artiştii plastici cei mai puţin receptivi la compromis. De o viaţă explorează acceaşi temă în lucrările sale, pisicile. Dar sub penelul ei, pare o temă infinită, ca arta însăşi.

LINIŞTEA DINĂUNTRU. Există încă un loc, în spaţiul şi timpul interior al fiecăruia, loc răpit unei lumi de prea multe ori grosieră şi indiferentă, în care sufletul se poate odihni, admira, iubi în voie... În afara noastră, odihna ne va fi tulburată de antagonisme deseori artificiale. Admiraţia se ascunde şi moare sub povara convenţiei sociale, a lui “aşa da - aşa nu”. Iar iubirea...

În atelierul artistei plastice Evelyn Fleig e linişte. Sau, mai curând, un sentiment de linişte. Ciudat sentiment, căci atelierul s-a mutat, temporar, într-un colţ al grădinilor din Ludwigsburg, fosta reşedinţă de vânătoare a regilor din Baden-Würtenberg, care în această perioadă a anului găzduieşte un târg de artă în aer liber. Standul-atelier al unei artiste care te invită fără vorbe pe Insula Armoniei, undeva între vis şi realitate.

Chiar de la intrarea prin porţile grădinilor, trecătorul întâmplător, cel care a ales undeva în plimbarea lui să o cotească la un moment dat, inexplicabil, la dreapta şi nu la stânga, devine martorul unei lumi ce transcende rigoarea arhitecturală. Grădina ca oglindă a sufletului… Tocmai din această pricină, Evelyn Fleig preferă să continue lucrul acum şi aici, în loc să-şi expună pur şi simplu piesele finite, ca mulţi alţi artişti din jurul ei. De fapt, acesta este şi motivul pentru care cu greu poţi găsi un loc potrivit în jurul standului transformat ad-hoc în atelier, prin mulţimea de gură-cască - printre care şi subsemnatul, desigur - din care să poţi privi pictorul la lucru. Dar de îndată ce ţi-ai asigurat locul înghesuit printre ceilalţi curioşi - fără grijă la portofel sau mobil însă; suntem în Germania! -, ochiului îi apar pe dată zeci de pietre pictate, mai mari sau mai mici, cu aceeaşi temă atât de dragă artistului: pisicile.

 
ARTA DE A TRĂI. Dumnezeu doarme în pietre, respiră în plante, visează în animale şi se trezeşte în oameni. Această învăţătură vedică Evelyn Fleig şi-a transformat-o principiu de viaţă, dar şi crez artistic. Căci, pe lângă opera palpabilă, inspirând-o, dându-i forţă, artista este implicată de mai bine de 20 de ani în proiecte pentru apărarea drepturilor animalelor. Dovadă stau şi cei trei câini, cinci pisici, patru porumbei, un corb şi un şarpe boa pe care le-a salvat  de-alungul timpului.

Pietrele se odihnesc la umbra penelului, gata să trezească în ele culoarea. Piatra ca un corp, nu o canava… Iar acest corp lăsat de natură în mâna omului, capătă prin voinţa artistului o valenţă estetică, dincolo de frumuseţea ei primară, brută. Trecut şi viitor deopotrivă.

“Piatra este cel mai durabil material din natură. Într-un fel, este natura însăşi”, spune Evelyn. “Natura îşi lasă amprenta în pietre prin apă, vânt, anotimpuri... A picta piatra a însemnat dintotdeauna întoarcerea la natură, dar şi sublimarea naturii, încercarea efemerului de a absorbi, atât cât este cu putinţă, ceva din eternitatea naturii”. Pare o declaraţie de circumstanţă, vorbe pe care cineva ş-i le-a ales cu grija de dinainte, pentru a impresiona, a epata… E primul gând care-ţi vine în minte. Eternitate, efemer... Ce vorbe mari pentru a desemna, în ultimă instanţă, doar o seamă de pietre picate. Dar asta, doar până ce, într-un răstimp oarecare, ajungi să-l cunoşti mai bine pe cel ce ţi-a vorbit astfel.

O jumătate de viaţă închinată muncii într-o agenţie de publicitate. Activă şi determinată, poate chiar aspră, fără regrete. Astfel îşi descrie Evelyn pesonalitatea pe care a lăsat-o în urmă la poarta unui spital din Elveţia. Apoi diagnosticul... Şi lupta cu boala... Iminenţa morţii, ca o şansă dată vieţii. Căci viaţa ei s-a schimbat. Valori, convingeri, statut. O lume nouă, în care Evelyn a învăţat să fie ceea ce este astăzi. O lume din care, la rându-i ne învaţă ce înseamnă a trăi prin artă, adevărata artă de a trăi!