Graul si neghina

Cred in proprietatile curative ale criticii si-n consecintele ei. Cred, adica, in ierarhia valorica - singura care ar trebui sa conteze intr-o lume asezata, asa cum nu este a noastra. Treaba unui ochi critic exersat e sa separe autenticul de falsul fanfaronard, graul de plevusca. Daca se inarmeaza cu o matura pedepsitoare, riscul celui care se-nhama la o asa curatenie e sa se umple de colb si sa se piarda din peisaj si, o data cu el, ceea ce initial ar fi trebuit scos la lumina.

"Sa fim activi, nu reactivi" e filosofia Jurnalului National. In fond, prafurile de curatat argintaria au drept scop indepartarea negrelii inestetice, nu corodarea metalului, pana la gaurire. Cand te duci la seceris, obiectivul final nu e sa elimini neghina, ci sa alegi graul.

Cu gustul pentru lucruri memorabile care merita atentia reflectorului, ne-am pus pe scris. Indaratnic, senzationalul pozitiv, evenimentul memorabil al saptamanii, al lunii, omul luminat al industriei de comunicare au refuzat sa faca pasul in fata. Orice exemplu de bun simt profesional, de performanta notabila, era repede asanat de contextul prafos al vreunei mitocanii, al vreunei fudulii curcanesti, al vreunei invidii improscate.

Pana si evenimentul Baxi (companie care a intrat recent pe piata centralelor termice cu o marca medie si alta premium) unde reuniunea cu scop informativ a fost pretextul unei rafinate intalniri la o degustare de ceai a fost, la rememorare, prilej de simultana incantare si dezgust. De ce? Zadarnice au fost eforturile clientului luminat si al agentiei istete de a desprinde asistenta de cotidianul grijilor si al plangerilor de tot felul. Doua cumetre si-un flacau din asistenta au cotcodacit in toata vremea, tintuindu-i pe toti intr-o nemeritata poiata romaneasca. Ei au facut o apriga concurenta actorului invitat, care-si propusese, sarmanul, sa transpuna sala in atmosfera Orientului indepartat.

Institutul Irecson lucreaza la standardizarea profesiei de actor in domeniul relatiilor publice. Iata un fapt memorabil. Dar cand te gandesti ca asociatiile industriasilor in comunicare, inmultite cancerigen, ar fi trebuit de mult sa faca operatia stabilirii competentelor pentru fiecare specializare a meseriei de publicitar, pentru ca accesul in industrie sa se faca in raport cu performantele individului, nu pe baza solidei prietenii de cafe-bar, iata, subiectul standardizarii reintra in gama celor de un gri colorat.

Sa stam stramb si sa judecam drept: e de urecheat editorialistul, acest vesnic nemultumit, gata sa tricoteze din tastatura o creata retorica a imprecatiei de salon? La analiza, cum vedem, iese limpede: vina nu e a pamfletului - ca exista, nici a pamfletarului, ca ia nota - e vina abundentei temelor care le sunt subiect.

Cand ai, cat vezi cu ochii, lanuri de neghina, e cazul, poate, sa seceri pana dai de grau.