In genunchi in faţa iubirii

Bărbatul privea părul răsfirat pe perna de lăngă el. Il măngăia, nevenindu-i să creadă că fiinţa la care visase atăt de mult timp era in sfărşit lăngă el.

Ce vor bărbaţii

Bărbatul privea părul răsfirat pe perna de lăngă el. Il măngăia, nevenindu-i să creadă că fiinţa la care visase atăt de mult timp era in sfărşit lăngă el.

El, bărbatul care nu se dădea niciodată bătut, care credea că nimic nu este imposibil, că de la viaţă trebuie să ceri mult ca să ţi se dea mult, era acum ingenuncheat de un sentiment pe care il crezuse iremediabil pierdut. Dragostea… Voia să rămănă in această lume pe care o cunoscuse de puţin timp, voia să se trezească zămbind in fiecare zi, o lume in care femeia pe care o iubea il vedea altfel decăt ştia el că poate fi. In ochii ei citea şi descoperea litere, silabe, cuvinte, frănturi de fraze despre existenţa cărora nu ştiuse nimic pănă atunci. Un curcubeu strălucitor, ale cărui petale cădeau peste ochii lui incărcaţi de fericire, se ivise pe cerul senin. Fericirea pe care o trăia alături de ea il copleşise, aşa că o alinta, o răsfăţa, o adora şi tot i se părea prea puţin. Se contopeau in imbrăţişări fără sfărşit şi simţeau răuri incandescente de dragoste purpurie curgăndu-le prin vene. Mergeau de mănă pe străzile care li se păreau pustii, deşi oamenii forfoteau pe lăngă ei ca nişte furnici. Unul lăngă altul, umăr lăngă umăr, respiraţie lăngă respiraţie, pas lăngă pas, suflet lăngă suflet… Pe aleea albastră de atătea flori, pe o bancă, el şi ea se priveau, incercănd să păstreze clipa aceea pentru totdeauna… Cănd s-au decis să se ridice de pe bancă şi-au dat seama că era tărziu. Atăt de tărziu, că părul lor era albit de trecerea timpului… Cu o străngere de mănă, cu un sărut furat, nevinovat, timpul işi făcuse de cap.

El era şi acum copleşit de iubirea ei, iar ea ştia şi acum că el era centrul lumii ei. El adormea şi acum cu măna in părul ei, iar ea aştepta ca respiraţia lui liniştită să-i demonstreze că se odihneşte după o zi de muncă. Acum nepoţii ii duceau de mănă pe aceeaşi alee albastră, iar ei zămbeau aducerilor aminte...