Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Creatorii de parfumuri, “alchimişti ai esenţelor”, sunt doar vreo 100 în lume şi îşi exercită măiestria la Paris, Milano sau New York. Dintre ei, numai Sandrine Videault a ales să trăiască în arhipelagul francez Noua Caledonie.
Cu ochi albaştri ca apa lagunei şi trăsături fragile, Sandrine Videault este ceea ce profesioniştii numesc “un nas”, întrucât de simţul ei olfactiv depind combinaţiile de esenţe pe care le creează.
“Trăiesc într-un cadru ideal, în care natura mă solicită în permanentă. Endemismul şi biodiversitatea Noii Caledonii sunt unice în lume”, explică ea motivul pentru care a ales Noumea drept atelier de creaţie. S-a întors în ţara natală pentru a trăi departe de frenetica lume a luxului în 2005. Şi-a instalat laboratorul în casa din Noumea, o construcţie colonială din anii ’50, cu un farmec deosebit şi în care vitraliile “îmblânzesc” lumina vie a acestui ţinut exotic.
Sandrine este una dintre ultimele eleve ale legendarului Edmond Roudnitska, părintele unor parfumuri ce au făcut epocă: Femme de Rochas, L’Eau d’Hermes, Diorissimo sau Eau Sauvage, efluvii ce au traversat deceniile. “L-am cunoscut în 1992, când redactam o lucrare de comerţ internaţional la Sorbona despre produsele contrafăcute”, îşi aminteşte creatoarea. Şi instantaneu s-a declanşat alchimia între “parfumeur”-ul în vârstă de 88 de ani pe atunci şi tânăra studentă. “A devenit maestrul meu până la moartea sa, în 1996. Mi-a trezit memoria olfactivă a copilăriei mele petrecute în Noua Caledonie”, îşi aminteşte Sandrine. A crea parfumuri nu depinde numai de nas, ci convoacă toate simţurile şi toate emoţiile. De aceea, maestrul, estet şi filosof, i-a deschis elevei sale calea “spre hrana intelectuală ce duce la stăpânirea materiei”.
PARFUM DE FEMEIE
“Simţul olfactiv este ceva foarte cerebral, mă consider scriitor al mirosului”, mărturiseşte Sandrine, membră a Societăţii franceze a parfumierilor şi lector specializat în Bergson. În 1999, a fost premiată la Salonul parfumierilor, pentru instalaţia “Cântarea Simţurilor”, metaforă senzorială şi olfactivă inspirată din Cântarea Cântărilor din Biblie. Dar performanţa Sandrinei, pasionată de istorie, este reconstituirea în 2002 a esenţei sacre Kyphi din Egiptul antic, rezultat al unei uriaşe munci de cercetare. Din 2002, acest filtru mitic este expus la Muzeul din Cairo. Însă “alchimista” se mândreşte cu Manoumalia, parfum inspirat din cultura ancestrală a femeilor din Wallis şi Futuna, arhipelagul vecin Noii Caledonii. “Am aflat de la «mamele» wallisiene rituri ancestrale. Există la wallisieni o simbolică a mirosurilor şi o moştenire olfactivă foarte dense”, explică ea. Mai mult decât un parfum, Manoumalia, miros de femeie în limba localnicilor din Wallis, este o călătorie în inima florilor din Pacific, senzuale, îmbătătoare, ameţitoare.
