Istoria mall-urilor (2)

În secolul al XVIII-lea nimeni nu anticipa o evoluţie atât de… inventivă a conceptului de complex comercial. Secolul al XVIII-lea a însemnat deschiderea „arcadelor” – construcţii precursoare ale galeriilor comerciale de azi. Acestea erau acoperite, toate ma­gazinele având la rândul lor câte un acoperiş separat. Primele s-au deschis bineînţeles în SUA, la Providence, în 1828, evoluând spre magazinele universale – „department store”. Abia în 1921 avea să se deschidă la Londra „Burlington Arcade”, dar iată că anul 1916 le adusese americanilor deja o nouă in­ven­ţie în domeniu: Lake View Store (Duluth, Minnesota), un strămoş important al mall-ului de azi. Ultimul etaj avea un balcon, iar ulterior, magazinele de la par­ter au devenit accesibile doar din exterior. Clădirea avea trei niveluri, dintre care unul în subteran, unde era amplasat un magazin de încălţăminte. La parter era un magazin general, iar la primul etaj se aflau „spaţii de servicii”, cum ar fi un oficiu bancar, o frizerie sau sală de biliard.

Urmaşele
Construite pe terenuri ieftine, la marginea oraşelor,  erau aşa-numitele „Farmers Markets” din  Ca­lifornia anilor ’30, supranumite şi „sate de magazi­ne”. Iniţiatorii unor asemenea complexe – care erau un fel de „urmaşe” ale centrelor comerciale mici şi mijlocii din America anilor ’20 – au mers pe ideea de pre­ţuri scăzute. În plus, s-au gândit la faptul că nu­mărul celor care aveau automobile era în continuă creş­tere, prin urmare constituiau „o masă” de clienţi dor­nici de mişcare şi mai ales de cumpărături!  Aceste „sate” aveau o arhitectură tradiţională, se integrau perfect în peisaj, erau amplasate la intersecţii im­por­tante şi puneau la dispoziţia cumpărătorilor un nu­măr mare de locuri de parcare aflate în spatele lor. 

Din păcate, răspândirea complexelor comerciale în America avea să fie oarecum blocată de perioada marelui crah financiar din anul 1930, care a apărut în primul rând ca o consecinţă directă a primului război mondial. A urmat şi blocajul creat de al doilea război mondial. Profesorul universitar KennethT. Jackson, autor al lucrării „Crabgrass Frontier (1985; o istorie a suburbanizării în America), notează că în 1946 existau doar opt complexe comerciale în SUA. Prin urmare, aveau să apară complexele comerciale regionale, primul de acest gen fiind Northgate, construit în 1950 la marginea oraşului Seattle. O stradă doar pentru pietoni, de-a lungul căreia se aflau magazine mici şi un magazin universal.

Extinderea acestui gen de complexe a avut loc în paralel cu extinderea subur­biilor. Totul concomitent cu schimbarea obişnuinţelor pe care le aveau americanii în ceea ce priveşte cum­pă­răturile. Atracţia de bază constituind-o avantajul de a face cumpărăturile într-un singur loc. Astfel, numărul complexelor comerciale americane avea să crească de la aproximativ o sută în 1950, la aproape 4.000, zece ani mai târziu. Printre cele mai mari se număra Northland (Detroit), construit în 1954: 10.000 metri pătraţi, 7.400 locuri de parcare, şi în jurul lui clădiri de birouri, apar­tamente, laboratoare de cercetări, un spital şi un hotel. (Va urma)