Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rămâneţi cu mine! Imagini şocante cu mine furând morcovii oamenilor de zăpadă, imediat! Ba chiar profit ca porcul de nevinovăţia copiilor care, cu in (pauză) geniozitatea (cum ar spune Dorel Vişan în “Cel mai iubit…”), deci cu “in (pauză) geniozitatea specifică vârstei copilărieim, îşi împodobesc oamenii de zăpadă nu doar cu fular şi morcovi, ci şi cu ceapă pe post de ţâţe şi cu cartofi pe post de. (Şi mă refer aici numai la oamenii de zăpadă!) Păi da! Ieri, traversând ca un animal o alee, am urmărit cu atenţie cum doi copii tocmai împodobeau un om de zăpadă cu doi cartofi pe acolo, prin părţile esenţiale. Spurcat cum mă ştiu, am aşteptat cu răbdare ca aceştia să plece acasă şi m-am furişat ca un nemernic în căutarea cartofilor. Surpriza mea a fost colosală când am descoperit că omul nostru de zăpadă era căsătorit cu una care avea ceapă pe post de ţâţe! Bucurându-mă nespus de ingeniozitatea copiilor din ziua de azi, am furat ca o bestie cu chip de om cartofii şi cepele şi m-am dus acasă la nevastă cu sacoşa plină de cumpărături. Nu-mi mai lipsea decât o ţelină dar, intrând pe uşă, nevastă-mea tocmai repeta binecunoscutul monolog hamletian ţinând în mână tocmai ţelina mult-visată!
Am luat-o în braţe şi i-am simţit plodul în burtă de bucurie! I-am zis “nevastă, azi e ziua noastră norocoasă!”. S-a apucat repede şi a făcut o ciorbă de legume ca la mama acasă. Pe post de leuştean ne-am folosit imaginaţia. Totul a ieşit splendid, iar eu sunt foarte fericit!
Sper ca mâine să mai dau de alţi copii ingenioşi care poate or avea puţină inspiraţie să-şi îmbrace omul de zăpadă în carne, întocmai ca artista aia celebră care s-a-mbrăcat, de ce nu, într-o rochie de carne! La urma urmei, plozii ăştia de bani gata sunt în stare de orice în ziua de azi! Dar stai! Îmi trece prin gând o chestie şi mai şi! De ce n-aş grăbi eu puţin lucrurile băgându-mă în seamă cu ei şi sugerându-le ca un nimic ce sunt să-şi îmbrace omul de zăpadă în carne? În fâşii de piept de pui, spre exemplu, iar pe post de guler chiar un cotlet de porc! Să-i pună nişte oase de vită pe post de mâini, să iasă ciorba mai bună. Şi o legătură de pătrunjel pe post de păr! Am să mă gândesc cum să abordez problema gastronomică şi, încă şi mai important, cum am săle câştig copiilor încrederea în timp record.
Că stomacul nu ştie carte. Ca să parafrazez o vorbă celebră.
