Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In spitalele noatre preţul plătit pentru sănătate este mare. La propriu el inseamnă mulţi bani. Dar dincolo de bani mai plătesti un preţ. Acela al umilinţei. Starea de pacient te aduce automat intr-o situaţie inferioară, eşti privit cu dispreţ şi ajutat, pentru că, deh, pentru asta sunt ei platiţi s-o facă.
Am trecut printr-o perioadă in care am fost nevoit să aud poveşti din spitale. Poveşti pe care le ştim cu toţi şi in care diferă locaţia, boala sau gradul de moralitate al cadrelor medicale.
In spitalele noatre preţul plătit pentru sănătate este mare. La propriu el inseamnă mulţi bani. Dar dincolo de bani mai plătesti un preţ. Acela al umilinţei. Starea de pacient te aduce automat intr-o situaţie inferioară, eşti privit cu dispreţ şi ajutat, pentru că, deh, pentru asta sunt ei platiţi s-o facă. Indrăzneşti să speri la un zămbet, la informare sau tratament normal. Atunci trebuie să suplimentezi.
In sfărşit nu vă spun nimic nou. Dar mă omoară resemnarea de care suntem cu toţi cuprinşi cănd ajungem prin spitale. Şi aş vrea să ştiţi că exista o lege: legea drepturilor pacientului, legea 43/2006. E un inceput in lupta cu responsabilizarea cadrelor faţă de bolnavi.
"Boala" in sine este incărcată cu un grad de umilinţă al cărui cuantum nu mai trebuie suplimentat de oamenii a căror datorie este să te ajute să depaşeşti, mai ales in plan psihic momentul.
Deşi incompletă după părerea mea legea mi se pare un inceput
⢠Un site cu idei Tudor ChirilăÂ
