Lia Manoliu intre istorie şi răzoarele bulgarului din comuna Cioplea - Dudeşti

Stadionul Naţional, fost "23 August", din cadrul Complexului Sportiv Lia Manoliu, va deveni a cincea mare arenă sportivă demolată in ultimii 75 de ani, după Romcomit, Venus, Unirea şi Republicii, informează Mediafax. Construit pe grădina unui bulgar care cultiva zarzavat, stadionul de lăngă „Electoaparataj" se afla in acei ani in comuna Cioplea - Dudeşti. Capitala nu era, incă, aşa de mare...

Stadionul Naţional, fost "23 August", din cadrul Complexului Sportiv Lia Manoliu, va deveni a cincea mare arenă sportivă demolată in ultimii 75 de ani, după Romcomit, Venus, Unirea şi Republicii, informează Mediafax. Construit pe grădina unui bulgar care cultiva zarzavat, stadionul de lăngă „Electoaparataj" se afla in acei ani in comuna Cioplea - Dudeşti. Capitala nu era, incă, aşa de mare...

AMINTIRI. Inainte de paradele lui Voinescu, de golurile lui Petschowski şi Ozon, de fentele Găscanului Dobrin sau de trasoarele lui Boloni, de plutirea Iolandei Balaş sau eseurile lui Florică Murariu, de manifestările din 23 August sau de concertele lui Michael Jackson sau Depeche Mode, actuala suprafaţă pe care este construit Complexul Sportiv Lia Manoliu nu făcea parte din Bucureşti. Perimetrul se afla in comuna Dudeşti-Cioplea. Cea mai mare parte era o grădină de zarzavat, care aparţinea unui bulgar, Ivan Gruev, iar restul se afla in proprietatea N. Malaxa Societatea Anonimă Romănă care, de altfel, a şi revendicat terenul in instanţă. Mai tărziu a devenit tărg de vite şi locul unde se ţineau celebrele bălciuri.

NECESITATE. Ideea unui nou stadion a apărut la inceputul anilor '50 şi, după unele surse, lucrările au durat cinci luni. In vara anului 1953, Complexul Sportiv "23 August", este inaugurat cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Baza sportivă dispunea de un stadion cu o capacitate de 80.000 de spectatori, pistă de atletism, precum şi de 21 terenuri de antrenament, un lac şi două bazine. In 1976, s-a decis montarea unei instalaţii de nocturnă, dotată cu tehnologie Siemens şi cu o putere a becurilor de 700 de lucşi. Ca urmare a stălpilor, capacitatea stadionului a fost redusă de la circa 80.000 de locuri, la aproximativ 60.000. Primele lucrări de modernizare de mare amploare s-au desfăşurat după 28 de ani, cu ocazia organizării Universiadei, in anul 1981. Au fost schimbate gradenele din lemn, pista de atletism pe pămănt a fost inlocuită cu una de zgură, suma totală a lucrărilor variind intre 33 şi 34 de milioane de lei. Au trebuit să treacă 22 de ani pentru ca instalaţia de nocturnă să fie şi ea modernizată. In anul 1998, inaintea Campionatului European de tineret, vechea instalaţie a fost inlocuită cu una Phillips, care are peste 1.000 de lucşi. Totodată, prin montarea scaunelor, capacitatea arenei s-a redus din nou cu căteva mii de locuri.

EPISODUL DANEMARCA. In istoria sa de 54 de ani, stadionul Naţional a avut parte şi de un episod nefericit. La inceputul anului 2003, guvernul s-a implicat in refacerea suprafeţei de joc. In anumite zone gazonul a fost decopertat şi reinsămănţat, insă o ninsoare a dat peste cap planurile firmei. Aflate in criză, autorităţile au imprăştiat nisip pe teren pentru a nu acoperi porţiunile de pămănt. Un an mai tărziu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport, Octavian Morariu, anunţa demararea unui proiect de refacere a gazonului şi a pistei de atletism, care prevedea şi inălţarea suprafeţei de joc cu 1,5 metri. Lucrarea, prevăzută a fi dată in folosinţă in primăvara anului 2005, a fost finalizată in anul 2006. Suma iniţială a lucrărilor a fost cifrată la 87 de miliarde, ulterior ajungănd la 111 miliarde de lei vechi.

DEMOLATORUL CAROL al II-lea. In afara stadionului Naţional, de-a lungul timpului alte patru mari arene sportive din Bucureşti, reprezentative pentru fotbalul romănesc, au dispărut. Primul arenă importantă a Bucureştiului a fost ROMCOMIT, al cărui nume venea de la abrevierea Băncii Comerciale Romăno-Italiană, care a fost inaugurată in 1923. Stadionul era situat lăngă Podul Elefterie, intre căminul studenţilor, peste Facultatea de Drept. Pe acest stadion işi disputa meciurile echipa cu acelaşi nume, condusă Ettore Brunelli. La sfărşitul anului 1924, cluburile Romcomit şi Triumf au fuzionat şi, din această asociere, a luat fiinţă clubul Juventus Bucureşti. La 13 septembrie 1925, CFR Bucureşti şi Ujpest Budapesta au disputat primul meci in nocturnă din Romănia, eveniment repetat a doua zi, la partida dintre aceeaşi Ujpest şi o altă mare echipă a capitalei in cea vreme, Juventus Bucureşti. In cartea "Glasul roţilor de tren", regretatul Ioan Chirilă descria rudimentara instalaţie de nocturnă: "Un lucru aş vrea să nu uitaţi: pe Romcomit exista şi o instalaţie de nocturnă. Primitivă şi ea, nici vorbă, dar era. De-a curmezişul terenului erau intinse nouă sau zece fire de sărmă, cu căte 7-8 becuri fiecare, la vreo zece-doisprezece metri inălţime. Lumina nu era grozavă (...). Partea proastă era că in timpul jocului se mai spărgeau 3-4 becuri, mai ales la degajările portarilor, şi atunci, in pauză, se inălţa o scară de zugrav şi becurile ardeau din nou". Pe "Romcomit" a jucat şi echipa naţională a Romăniei două meciuri amicale, ambele in 1925: cu Turcia, scor 1-2, şi cu Bulgaria, scor 6-1. In anul 1934, cănd Juventus promovase in Divizia A, Regele Carol al II-a a decis să dărăme stadionul. In locul acestuia a fost ridicată "Cetatea Universitară", complexul studenţesc de astăzi, de lăngă Facultatea de Drept.

MILIŢIA NU A MAI VRUT UNIREA. Clubul Unirea Bucureşti şi-a construit propria arenă in 1924, in imediata apropiere a Gării de Est, iar doi ani mai tărziu, la 1 iunie 1926, a luat fiinţă, prin fuziunea dintre Unirea şi Tricolorul Bucureşti, una din echipele celebre: Unirea Tricolor Bucureşti, unde a debutat ca fotbalist şi Titus Ozon. Echipa cartierului Obor se poate măndri că pe stadionul său a avut loc primul meci din campionatul in sistem divizionar. Evenimentul s-a petrecut la 4 septembrie 1932, ocazionat de partida dintre Unirea Tricolor şi AMEFA. In 1948, clubul a fost preluat de Ministerul Afacerilor Interne, actualul Minister al Internelor şi Reformei Administrative, şi botezat Dinamo "B" Bucureşti, iar Dinamo "A" luase locul formaţie Ciocanul Bucureşti, fosta Maccabi. Stadionul de lăngă Gara de Est a fost dat uitări. Ulterior a fost demolat, fiind construite mai multe blocuri.

DISPARIŢIA UNEI LEGENDE. La cinci ani de la inaugurarea stadionului ROMCOMIT, Bucureştiul se "pricopsea" cu o nouă arenă: Venus, amplasată in spaţiul dintre Splaiul Dămboviţei şi Podul Eroilor, care se numea chiar Podul Venus. Construirea stadionului a fost posibilă prin efortul exclusiv al unuia dintre cei mai longevivi preşedinţi de club din acea vreme: avocatul Alexandru Elădescu. Acesta a văndut o pădure, proprietate personală. Venus a fost cea mai titrată echipă din Bucureşti, cu opt titluri de campioană, intre 1920 şi 1940. De numele stadionului Venus se leagă şi primul cuplaj, organizat la 22 septembrie 1935, cu ocazia partidelor Unirea Tricolor - AMEFA şi CFR Bucureşti - Crişana Oradea. In perioada 1937-1939, pe arena Venus s-au disputat majoritatea meciurilor echipelor romăneşti din Cupa Europei Centrale, pe zgură, nu pe gazon, precum şi cinci finale ale Cupei Romăniei. După instaurarea regimului comunist şi a "exterminării burgheziei", echipa a fost retrogradată in ligile inferioare şi, ulterior, s-a desfiinţat. In anul 1948, ca urmare a includerii zonei intr-o arie militară, majoritatea clădirilor au fost demolate, inclusiv stadionul Venus.

GARAJUL REPUBLICA. Doi dintre cei mai vestiţi arhitecţi ai vremii, Horia Creangă şi Marcel Iancu, pionierii arhitecturii moderne interbelice, s-au ocupat de proiectarea stadionului ONEF, considerat primul stadion modern din Romănia. Inaugurarea a avut loc la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa Romăniei şi cea a armatei franceze, incheiat cu victoria oaspeţilor cu scorul de 35-3. Cunoscutul ziarist de rugby, Constantin Zamfir, publica reţeta incasărilor in numărul din luna ianuarie a anului 2005 a Magazinului Istoric. "Reţeta incasărilor i-a uimit pe organizatori, obţinăndu-se din vănzarea biletelor suma de 700.000 de lei. Acestea au avut următoarele preţuri: rezervate - 200 lei (pentru ofiţeri - 60), tribună - 100 lei, populare (peluze sau in picioare) - 40 lei, soldaţi şi elevi «in uniformă» - 20 lei. Biletele de favoare s-au distribuit doar oficialităţilor, iar ziariştii puteau intra pe baza legitimaţiilor. Spre comparaţie, amintim că un ziar costa 5 lei, o pereche de ghete sport din import - 350 lei, iar la cursele de cai căştigurile erau intre 5.000 şi 25.000 lei". Istoricul Dinu C. Giurescu susţine că in septembrie 1944 "la stadionul ANEF a avut loc prima adunare comunistă convocată de Partidul Comunist Romăn, proaspăt devenit legal. Căteva mii de oameni au cerut zgomotos demisia guvernului prezidat de generalul Sănătescu, sub simplul pretext că Guvernul nu a fost in stare să ceară epurarea". ONEF, devenit ulterior ANEF, a fost primul stadion care avea gazon prevăzut cu sistem de drenaj. In timpul celui de-al Doilea Război Mondial, stadionul a fost mistuit de flăcări, insă a fost refăcut şi, la 3 septembrie 1948, a fost redat in folosinţă, cu ocazia primei ediţii a Campionatelor Internaţionale de Atletism ale Republicii Populare Romăne, dar sub un alt nume: "Republicii". Odată cu construirea stadionului stadionului "23 August", "Republicii" a devenit din ce in ce mai rar folosit, pentru ca la inceputul anilor '80 să "cadă", doborăt de buldozere, pentru a face loc Casei Poporului. De fapt, pe vechiul amplasament al stadionului Republicii se află garajul Camerei Deputaţilor.