Mici perversiuni

Nu de puţine ori m-am întrebat ce-ar putea împinge un bărbat să-şi dorească să posede partenera unui prieten apropiat. Valabil şi viceversa: de ce să vrei să faci cunoştinţă îndeaproape cu mătărânga care o ciocăneşte seară de seară pe amica ta?

Cu toate astea - adică deşi mă frământă pe mine aspectul -, se pare că e multă lume care se simte atrasă de pericolul şi de extazul cu care vine la pachet o astfel de îndeletnicire. Şi pentru ca situaţia să fie una cât se poate de ancorată în realitatea imediată, ea capătă şi dimensiuni groteşti atunci când încape pe mâna unora suciţi rău de tot. Cum ar fi aceia sau acelea care aleg să-şi dedice organele intime prietenului tatălui sau prietenei mamei, atunci când aceştia nu observă, fiind ocupaţi cu aranjatul mesei sau cu preparatul unor băuturi alcoolice.

N-are importanţă. Sunt şi fete care îşi dau seama, în urma căsătoriei, că îşi iubesc foarte mult socrul. Iar pentru asta există un motiv bine întemeiat, şi anume faptul că socrul, din dragoste la rându-i pentru propriul fiu şi din drag de noră, îi arată acesteia cum e mai bine să procedeze în relaţiile intime, pentru ca toată lumea să fie fericită. Şi lumea chiar e, în timp ce soacra prepară borşu' de duminică.

O să aleg totuşi să-i ignor pe ginereii care-şi iubesc soacrele în cămara cu murături şi cu conserve pentru iarnă, din motiv că, după mine, asta se-ncadrează vecin cu categoria boli nervoase. Unde nu păşim în detalii, pentru că nu fac obiectul dezmăţului liber consimţit. Deci noi vorbim aici doar despre persoane care, în deplină sănătate mintală, aleg pur şi simplu să se prostească în compania celor mai nepotrivite perechi. Fireşte, din punct de vedere moral. Altfel, partidele se pot dovedi chiar unele reuşite. Deşi e ca şi în cazul şobolanilor.

Sunt oameni care-i mănâncă cu sos şi le plac. Unii însă n-ar pune gura nici dacă le-ar cădea dinţii de foame. Zic. Adică, zău, cum ar fi, din toată fauna înzestrată cu testicule în preajma căreia îmi desfăşor traiul, să-l aleg fix pe iubitul prietenei mele pentru a mă asista când îmi dau jos chiloţii. Zău aşa! Ori prietena mea, neavând ce face într-o duminică după-amiază, să apeleze la iubitu' meu pentru nişte reparaţii la robineţii de apă rece. Fireşte, omu' s-ar duce cu încredere şi, odată ajuns la locul defecţiunii, să găsească o prietenă goală şi curioasă cum arată şi ce randament dă mădularul cu care mă joc eu seara, înainte de culcare.

Mai mult, de ce să-ţi placă să te furişezi cu cine nu trebuie prin boscheţi, prin pauze de masă ori cine mai ştie cum şi-n ce fel, când ştii bine că de fapt nu ţi se cuvine şi că bucuria respectivă aparţine de drept altcuiva?! Adică doar aşa, ca să-ţi faci în ciudă? Mă rog. E ca şi cum mi-aş zice eu singură în oglindă: "Sâc, proasto, că aia arată mai bine ca tine, câştigă mai bine, e mai fericită şi, în plus, are şi orgasm de fiecară dată! Sâc, sâc!" (şi dacă totuşi ajung să fac aşa ceva, mânată de recesiune şi de grijile zilnice, îmi doresc nespus ca cineva din jur să-mi dea una-n freză şi să-mi confirme că da, sunt ultima cretină şi deci ar trebui să-mi revin, în loc să zică, cu mâna-n şold, ceva de genu': "Ia uitee, ce te mai chinui în oglinda asta, că-i mică şi mătuită. Să-ţi cumpere băiatu' alta nouă, să te vezi mai bine. Şi, apropos, îţi recomand să te muţi în bucătărie când te-apucă. Ai acustica mai bună!").

Ba alţii sunt aşa entuziasmaţi de isprăvile lor, încât aleargă de colo-colo să le povestească. Oricui, doar prieten cu prietena lui să fie. Doar-doar i-o spune şi ei. Ha! Să vezi atunci ce-o bagă pe-aia-n boală. Moaaamă, o să se oftice de-o să-i vină-napoi pe nas. Ha, ha, ha, o să facă precum trenu'-n gară, să vezi! Da, şi după aia, o să vrea clar să facă sex nebun cu mine. Sunt tare. Tare rău de tot. Cum m-am gândit eu de le-am aranjat pe toate. Cu aia de fapt nici nu mi-a plăcut cine ştie ce, da' vreau să afle asta, că poate o determin să fie mai relaxată în intimitate. Adică să facem tot felul de perversiuni care ei nu-i plac, da' vreau eu. Cam aşa îşi zic unii.

Ele, pe de altă parte, trăiesc cu impresia că dacă sunt dorite de prietenii prietenelor lor înseamnă două lucruri esenţiale: unu, că sunt încă atrăgătoare şi, de fapt, mai important decât asta, că sunt într-adevăr mai atrăgătoare decât amicele lor (că altfel nu le-ar înşela ăia) şi, deci, asta este bine, ele pot fi în continuare prietene pentru că ea nu se mai simte ameninţată, şi doi, iubiţii lor chiar o să le găsească mai apetisante (pentru că ele se gătesc mai cu foc, dar pentru altu') şi, în loc să se lase cu sex sălbatic, de obicei se termină cu ea frustrată, acasă, cu nasu'-n tavan, după o seară în patru, gândindu-se că acum amantul o regulează pe prietena ei în loc s-o morfolească un pic chiar pe ea. Iar pe el, ăsta de lângă ea care a remarcat ce fustă mişto şi-a tras azi, îl respinge pentru că azi nu are la el scula care trebuie. Ei, micile perversiuni ale vieţii...