Parerea mea

Te iubesc, sari-ti-ar smaltu’!

"Alo? Doamna Monica? Sar’na! Am si eu o intrebare. Auziti, sar’na, am auzit la astia de la Prima ca, daca vreau sa vorbesc cu dumneavoastra, sa sun la telefonu’ asta. As dori ca sa va explic ca nevasta-mea nu are intotdeauna dreptate, chiar daca zice ea c-o bat de-i suna apa-n cap. Asa si trebuie sa fie: nevasta e nevasta ca sa stea cand o iau la omor si cand o iau la babardit.

Sa stiti c-a mai dat si ea in mine, nu numai io in ea, ca nu sta ca proasta cand o alerg io. E drept, am atins-o putin la nasuc cu scaunu’, da’ ce sa-i fac daca n-a fost atenta? Dupa ce ca am grija sa nu ma lovesc cu sataru’, acuma sa mai am si grija ei?"

"Haideti, domnu’, ca n-aveti inima deloc! Cum puteti sa dati intr-o femeie, fie ea chiar si sotia dumneavoastra?" "Am mai atins-o, doamna Monica, ce sa fac eu daca vin beat mort noaptea acasa, tarziu, dupa o epuizanta dupa-amiaza la carciuma, cu colegii mei de birou? Da’ cat credeti ca pot s-o mai duc si eu? Da’ sunt si eu om, nu sunt animal!"

"Stati asa... eu nu-l mai suport pe asta, doamna Monica! Eu nu mai stau cu asta nici o zi sub acelasi acoperis. M-a batut de m-a bagat la spital, care am stat trei luni cu proteza peste tot. Copiii mei tot imi spun: «mama, mai suporta putin, mai suporta putin», da’ cat sa mai suport? Ziceti-mi si mie. Eu atata vreau: hainutele mele, niste vase si cockeru’ meu. Atata vreau."

"De ce nu vrei sa divortezi?" "Eu nu divortez, doamna Monica, nu divortez, n-am eu nevasta de lasat. N-o las eu pe femeia mea. De la optispe ani o cresc. O iubesc ca pe ochii mei din cap. Mi-a facut trei copii, am tinut-o acasa, la cratita, toata viata, femeia e femeie, tre’ sa ai grija de ea, da’ si ea sa aiba grija de tine. Ea face mancare, eu vin acasa si-o iau la omor. Ea spala vasele, eu o lovesc peste picioare cu nuielusa, ca sa stie cine-i stapanu’ in casa. Te iubesc, sari-ti-ar smaltu’/Pe perete zugravit/Dar daca te prind cu altu’/Eu te fac cartof prajit! Ai auzit, fa?

Si v-am zis ca nici ea nu sta. Stiti ce tehnica de lupta are? Se lasa asa, pe spate, si da cu picioarele. Mi-a luat o groaza pana s-o bag in spital! Ba chiar a-ncercat sa m-atinga in locurile vitale, da’ io am stiut si m-am aparat. Sa n-ajung io acasa daca va mint! Sa n-am parte de copiii mei, aici sa-ncremenesc daca mint cu ceva. Sa-mi sara ochii! Ca sa nu mai zic ca de zece ani, creca, noi nu mai dormim in acelasi pat. Ea sta in patu’ ei, eu - in patu’ meu. Doamna Monica, oi avea io 52 de ani, da’ sunt si io om. Am si io necesitati. Si atunci sa n-o bat? Ia sa traiti dumneavoastra cu ea, sa vedeti daca nu va vine sa-i mai frigeti cate una din cand in cand.

Lasa, fa, c-ajungem noi acasa!"