Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lingvistul George Pruteanu a decedat aseară în urma unui
infarct, la vârsta de 61 de ani. Jurnalist, om de televiziune, professor şi
senator, Pruteanu şi-a legat numele de lupta pentru apărare a limbii române. • Adrian Păunescu: La moartea lui George Pruteanu • Cartile, tutorii lui George Pruteanu (27 octombrie 2004)
La moartea lui George Pruteanu
A murit ultimul apărător al limbii române,
Pe neaşteptate, ca un arhaism împuşcat,
Ce mai rămâne, Doamne-Dumnezeule, ce mai rămâne
Decât gramatica de care ne-am lepădat?
Şi, uite, nici nu începuse bine anul
Şi cine, oare, s-ar fi putut gândi
Că într-o seară de martie va muri Pruteanu,
Care avea şi el planuri pentru a doua zi?
Bate inima-n oameni ca toba cea mare,
Pentru plecarea în zilnicul război,
Din care atât de absurd şi de urgent se moare
Şi-n moartea fiecăruia e vorba despre noi.
A murit neliniştitul, militantul, artistul,
O umbră de doliu se-aşează pe fiece verb,
Ne omorâm sârguincios, cum ne învaţă anticristul,
Ca nişte cazane sub presiune, cuvintele fierb.
Era o zi oarecare, o biată zi oarecare,
Fără nimic premonitoriu, fără nimic special,
Când el a simţit că nu-i e bine şi că îl doare
Şi, ca orice om, s-a dus, şi el, pân-la spital.
Rămăseseră, desigur, probleme nerezolvate,
Dar George o să se-apuce de treabă din nou,
Lipseşte puţin, dar se întoarce de-ndată ce poate,
Ochelarii, stilourile, ceasurile îl aşteaptă pe birou.
Căci el se pregătea liniştit de o bătrâneţe frumoasă,
Şi încă era atât de departe de ultimul act,
Avea treburi la facultate, la bibliotecă, în casă,
Ar fi râs în hohote dacă-i vorbeai de infarct.
Nu, hotărât lucru, el nu era născut pentru moarte,
Cum nu e născut nimeni dintre atâţia trecători,
Avea grilă estetică, era aici, gândea departe,
Era un cordial radical de stânga: ori-ori!
Şi, dintr-o dată, între toate poveştile năuce,
Din politică, din sport, din scandalurile de pe cuprins,
O stupidă agenţie de minciuni ne aduce
Vestea de coşmar că George Pruteanu s-a stins.
Fireşte, cum se spune, era prudent să renunţe la ţigară,
Dar asta e, oare, problema cea mai grea,
Din cauza căreia trebuia ca Pruteanu să moară,
Când e toxică viaţa însăşi? Să fi renunţat şi la ea?
Nimic nu se mai înţelege. Însă, ceva tot se ştie,
Măcar de-acum încolo, moartea, oricum,
Nu mai are voie să facă greşeli de ortografie,
Când profesorul de gramatică pleacă pe ultimul drum.
A murit ultimul gladiator al limbii române,
Substantivele şi verbele s-au înnorat,
Interjecţiile se ridică, de parcă ar vrea să-l îngâne,
Clopotele se-ndoliază, lăcrimează şi bat.
A venit moartea, cu năravurile ei păgâne,
Şi s-a aşezat, cu aroganţa celui mai mare păcat,
Între ziua de azi a lui George şi ziua de mâine,
Între ultimul subiect şi ultimul lui predicat.
Un minut de reculegere, o cană de vin şi-o bucată de pâine,
Pentru parastasul iluminat, pentru parastasul înlăcrimat,
Al ultimului subiect şi al ultimului predicat.
Predicat fără subiect! Noi fără el! Subiect fără predicat!
27 martie 2008
Adrian Păunescu
S-a stins avocatul limbii române
Lingvistul George Pruteanu a decedat aseară în urma unui infarct, la vârsta de 61 de ani. Jurnalist, om de televiziune, professor şi senator, Pruteanu şi-a legat numele de lupta pentru apărare a limbii române.
“George Pruteanu posedă un geniu satiric, un geniu special. O minte strălucită, un tip genialoid... Pruteanu e un spirit strălucit, o pană ageră şi extrem de ascuţită...”, spunea Mircea Dinescu în 1997 despre George Pruteanu. Cel pe care publicul larg l-a cunoscut, într-o primă ipostază, ca realizator al emisiunii “Doar o vorbă să-ţi mai spun” ne-a părăsit ieri-seară în urma unui infarct. Născut la 15 decembrie 1947, în Bucureşti, Pruteanu şi-a construit o carieră impresionantă ca profesor universitar, politician şi critic literar. Până în 1989 a lucrat ca lector universitar şi ziarist în presa cotidiană şi cea literară, iar după 1989 a fost, printre altele, secretar general de redacţie la săptămânalul Expres şi, mai apoi, publicist-comentator la Evenimentul Zilei. A fascinat însă publicul ca om de televiziune, din 1995 realizând pastila zilnică “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, emisiune pentru care a primit de două ori premiul APTR (Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România) şi premiul Media. Din 1996 a devenit senator de Constanţa, iar izbânda sa cea mai mare a fost aceea de a reuşi să impună o lege pentru protecţia limbii române.
ULTIMUL CONCERT. Purtătorul de cuvânt al Spitalului “Sf. Pantelimon”, Mircea Ungureanu, a declarat ieri că George Pruteanu a fost internat cu două zile înainte în spital, acuzând “dureri de piept şi gâfâieli”. După ce a răspuns bine la tratamentul aplicat de medici, George Pruteanu a insistat să plece acasă, dar numai rugăminţile familiei l-au mai ţinut internat. Un al doilea infarct, survenit ieri, a dus însă inevitabil la deces. Dispariţia lui a fost un şoc pentru cei care îl cunoşteau. Unul dintre cei mai afectaţi a fost muzicianul Mădălin Voicu, cel care tocmai în seara de ieri ar fi trebuit să îl întâlnească pe Pruteanu pentru a merge împreună la concertul maestrului Valentin Gheorghiu.
Bătălia pentru “Legea Pruteanu”
Profesor universitar, politician şi critic literar, George Pruteanu a studiat literatura la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, obţinând ulterior un doctorat în filosofie. Din 1972 a scris articole şi eseuri pentru diverse reviste literare, cum ar fi Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul. George Pruteanu a introdus în 1997 un proiect de lege, devenit cunoscut ca “Legea Pruteanu”, prin care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conţină şi traducerea în română. Legea (500/2004) a fost adoptată de parlament şi promulgată de fostul preşedinte Ion Iliescu în anul 2004 într-o variantă modificată, care nu conţine sancţiunile prevăzute în proiectul iniţial.
Legile murphyce
Acestea sunt noile legi ale lui Murphy. N-aveţi decît să nu le respectaţi. Puţin le pasă LOR.AVE!
George PRUTEANU
LEGEA MINISTERELOR
În orice minister există un grupşor de oameni care muncesc, dar ei nu pot fi găsiţi decît foarte greu.
LEGEA LUI PAUL VALÉRY
"Politica este arta de a-i împiedica pe oameni să se amestece în treburile care-i privesc."
PRINCIPIUL MINIŞTRILOR DE FINANŢE AI ROMÂNIEI DE “TRANZIŢIE”
Regula e că impozitul trebuie să fie mai mic decît salariul. Dar viaţa ne obligă la concesii.
LEGEA FONDULUI FUNCIA
Pămîntul e ca lumina: se distribuie, dar nu se împarte.
LEGEA LEGILOR MULTE
O reţea deasă de legi e pentru escroci ca plasa pentru acrobaţi.
DILEMA PETRU DUMITRIU
Ce e mai greu: un kg de pîine amară a exilului sau un kg de salam cu soia?
ALTERNATIVA FATALISTĂ
Ori cu toţii să muriţi, ori cu toţii să scăpăm!
IPOTEZA FUNAR
Maghiarul e un român stricat. Noi trebuie să-l reparăm.
APORIA* DISTRIBUIRII SPAŢIULUI
a) Este loc sub soare pentru toată lumea. b) Inutil, pentru că toată lumea vrea la umbră.
LEGEA CIOCOIRII
Un cap ridicat la putere devine pătrat.
DILEMA TÖKES
Îi dai ungurului dreptul, el vrea şi stîngul.
AXIOMA LIBERALĂ
Tot ce e de stat – stă.
REGULAMENTUL ASTRONOMIC AL LUI ION DINCĂ TELEAGĂ
Orice mişcare de revoluţie care nu ascultă de nişte legi trebuie băgată la zdup.
CONSTANTA PRUTEANU
Toată lumea a tras: armata – în unii, securitatea – în alţii, justiţia – de timp, nomenclatura – foloase, poporul – nădejde.
TEOREMA NOSTALGICĂ
O dreaptă nu poate să fie paralelă cu o stîngă.
LEGEA PESIMISTĂ A TRANZIŢIEI
Drumul spre Mai Bine trece prin Foarte Prost şi se înfundă acolo.
LEGEA OPTIMISTĂ A TRANZIŢIEI
Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Rămîn cicatricile.
LEGEA CEA MAI OPTIMISTĂ A TRANZIŢIEI (SOLUŢIA FINALĂ)
Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Rămîn ei.
LEGEA SIMPLĂ A CASELOR NAŢIONALIZATE
Cui are, nu i se va lua. Cui n-are, nu i se va da.
LEGE ELECTORALĂ
Urna scapă turma.
STRAVECHEA REGULĂ A INFORMATORULUI
Torna, torna, fratre!
LEGEA SUPRAPUNERII
PE vremuri, voi. SUB vremuri, noi.
VECHEA LEGE PARLAMENTAR-GUVERNAMENTALĂ A LICHIDELOR, FLUIDELOR, VÎSCOASELOR ŞI LIPICIOASELOR
Dacă nu curge, pică. Cît curge, nu pică.
VARIANTA FOLCLORICĂ ( PARDON! )
În legătură cu corupţia, multor factori de decizie li se corupe în 14.
LEGEA CIRCULAŢIEI
Drumul cel mai scurt între două gropi trece întotdeauna printr-o groapă.
LEGEA DE BAZĂ A LUI MURPHY, CU APLICAŢIE LA 1989
Orice începe bine, sfîrşeşte rău. Orice începe rău, sfîrşeşte şi mai rău.
AMENDAMENTUL PRUTEANU LA ENUNŢUL ANTERIOR
Nenorocirea e că pînă să ÎNCEAPĂ ceva, te ia naiba.
CONSTANTA PUTERII sau PRINCIPIUL TITIREZULUI
Ca să rămîi în picioare, trebuie să fii învîrtit.
DECRETUL EMBLEMEI
Emblema vremurilor noi este secera şi ciolanul 1.
LEGEA LENEI UNIVERSALE
Nimic nu merita să... (CĂSCAT)
PRINCIPIUL FĂNUŞIAN ATARAXIC
"Munca îl înnobilează pe om, dar nici lenea n-a omorît pe nimeni."
LEGEA PRIVATIZĂRII
Dacă din ceva scoţi ceva, te poate prinde; mai bine iei cu totul.
REGULA PARTIDELOR
Unde nu e cap, sunt multe aripi.
PROPORŢIONALITATEA NOSTALGICĂ
Înainte era bine. Înapoi era şi mai bine.
POSTULATUL OPORTUNISTULUI
Izmenirea* e indispensabilă.
OBSERVAŢIA OPOZIŢIEI LA LEGEA GRAVITAŢIEI
“Toate lucrurile cad în jos” – dar, din păcate, nu se precizează CÎND.
AXIOMA BEZNELOR
Viteza întunericului este riguros egală cu cea a luminii, cînd nu e chiar mai mare.
Cartile, tutorii lui George Pruteanu
- de Cristina Ologeanu/ 27 octombrie 2004
LIBIDO HABENDI. ""Nebunia"" de a avea cartile proprii incepe inca din copilarie, ""de pe vremea cand tatal meu, conferentiar universitar Paul Pruteanu, ma mustra ca eu cumparam prea multe carti. El credea foarte tare in bibliotecile publice. In acea perioada aveam «boala» de a cumpara carti de la anticariate, nu din dorinta de a face economii, ci pentru ca la anticariate puteam gasi carti aparute cu mult inainte de a ajunge eu la varsta cititului. Cumparam multe. Veneam aproape in fiecare zi acasa cu trei-patru carti, iar tatal meu devenea de fiecare data furios. Ma intreba scurt: «Cand o sa le citesti pe toate?!». Adesea ma ascundeam cand veneam cu carti acasa, de teama sa nu ma vada tata. Dar, inevitabil, el detinea controlul situatiei: stia ca alaltaieri erau, sa zicem, zece carti in biblioteca, iar azi 20. De fiecare data ma intreba de ce nu merg la biblioteca. Sufeream de «libido habendi», de acea placere de a avea obiectul, de a fi al tau, de a-l poseda, de a fi stapanul lui - si de a-l putea mazgali cu adnotari «geniale»"".
CU ORICE PRET. Nu toate cartile din biblioteca sa au fost achizitionate cu usurinta. Pentru unele a mers pana in panzele albe. A facut scandal la partid. Si le-a obtinut. Altele le-a obtinut gratie ""pilei"" de la librarie. ""Aveam relatii la librarii, pentru ca asta era solutia. Era un mic troc, la modul gentil: o cafeluta, niste tigari mai bune… "". De la an la an, cartile erau din ce in ce mai multe, casa din ce in ce mai mica, iar bibliotecile din comert destul de nepractice. Asa s-a nascut ideea de a construi o biblioteca practica. Si in trei zile a terminat-o. Cu ajutorul socrului. Amandoi au muncit cot la cot cu ciocanul, cu ferastraul. ""Puteam sa o fac ceva mai bine. Eram foarte stramtorat cu banii si am cumparat din Colentina lemn ieftin - scanduri de brad geluite si atat."" S-a dorit o acoperire completa, folosirea inclusiv a spatiilor neconventionale: deasupra tocului usii ori a galeriei de la geam. In dormitor, langa pat, atat cat sa stea intins si sa ajunga la rafturi printr-o simpla intindere de mana, se afla ""cartile la indemana"", sau ""de capatai"", adica acelea la care se poate ajunge usor cand sta relaxat in pat.
pruteanu.ro
Pentru ca in ultima vreme se tot discuta despre posibilitatea disparitiei cartii tiparite in favoarea celei electronice, nu am rezistat tentatiei de a-i pune aceasta problema si profesorului Pruteanu. ""La ora actuala, nici gand ca varianta clasica a cartii sa fie detronata de cea electronica! Din motive obiective: computerul inca este o scula suparator de scumpa pentru majoritatea populatiei de la noi. Cartea tiparita castiga si in fata laptopului pentru ca n-ai sa vezi pe cineva cu el in brate in metrou, in tramvai, pe plaja."" In plus, calculatorul nu poate inlocui acea placere de a rasfoi paginile unei carti, de a simti mirosul de clei de legatorie sau pe acela specific hartiei. Insa profesorul concluzioneaza: ""Coexista foarte bine amandoua. Sigur ca viitorul e al digitalului. Pe site-ul meu, www.pruteanu.ro am pus multe faimoase piese literare, in original si in romaneste"".
