Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De rafie, de un leu sau cu doi bani, de plastic sau carton, de colectie, de protejat gunoiul, de mers la piata, de purtat pachetelul cu hrana, de mers in vizita, sacosa romanului vorbeste pe tacute despre trecutul, identitatea si aspiratiile posesorului. Pana la Mertan si inaintea tigarilor de marca, sacosa e cel mai la indemana obiect de status.
De rafie, de un leu sau cu doi bani, de plastic sau carton, de colectie, de protejat gunoiul, de mers la piata, de purtat pachetelul cu hrana, de mers in vizita, sacosa romanului vorbeste pe tacute despre trecutul, identitatea si aspiratiile posesorului. Pana la Mertan si inaintea tigarilor de marca, sacosa e cel mai la indemana obiect de status.TEODORA MIGDALOVICI, CLAUDIA CURICI, ALEX ANGHEL
Punga are, si ea, istoria ei. Si pe a noastra inclusa. Daca privim retrospectiv la pungile ultimilor 20 de ani, avem, pe scurt, povestea evolutiei obiceiurilor de consum, a rezistentei, a schismei politice si economice. Banala sacosa a fost inclusiv pretext de meditatie asupra societatii contemporane: vezi fabuloasa instalatie a Liei Perjovski expusa acum cativa ani la Muzeul National de Arta Contemporana.
SACOSICA SI CIVILIZATIA. Legatura noastra afectiva cu punga da, intr-un fel, masura gradului nostru de civilizatie si ofera, in acelasi timp, pentru constructorii isteti de brand, o nisa inca buna de exploatat. Competitia in randul pungilor ravnite a devenit tot mai acerba cand corporatiile si-au comunicat personalitatea prin lansarea pungilor care le purtau insemnele. Astazi, marile companii sau repede incropitele SRL-uri coboara laolalta in strada, expunandu-si identitatile mobile pe pungi care strabat orasul. Spre deliciul cititorilor, povestea pungii, e completata cu mozaicul unor savuroase versiuni semnate de colegii nostri de redactie.
"Duce marca"
Crenguta RosuD.C. Comm.
"Ofera indicii"
Mihaela NicolaOgilvy Group
Se spune ca haina nu-l face pe om. Corect, ea doar il pozitioneaza - ceea ce, dupa regulile culturii de masa, e uneori chiar mai mult. Functionand dupa acelasi principiu, ambalajul ofera indiciile de baza asupra unui produs, fie el un detergent sau o organizatie care lupta pentru salvarea balenelor. Sunt incluse aici toate coordonatele care vorbesc consumatorului despre ce e, ce vrea sa fie si - poate cel mai important - pentru cine e brand-ul respectiv. Ambalajul iese "la inaintare" in relatia cu consumatorul. El e primul purtator de cuvant al unei marci si una dintre componentele esentiale de imagine. Ba chiar o componenta emotionala. Ganditi-va la zecile de pungi care sunt folosite mult timp dupa ce responsabilitatea lor de baza - caratul produsului original - s-a terminat.
"A fost o nebunie..."
Mircea Cartarescuscriitor
Ideea de sacosa o asociez cu conceptul de punga, de plasa, de papornita si cu conceptul de gospodina. Cand eram mic, colindam cu mama Gostat-urile din cartier tinandu-ma de plasele ei de rafie incarcate cu ardei si cu castraveti. Toate femeile aveau asemenea plase, fara care nu ieseau pe strada. Sacosele de panza erau semn de bunastare, ca si bidonul pentru gaz. A fost o nebunie cand au iesit pungile de plastic transparent, o data cu pixurile si cu ciorapii de nylon. Prima noastra sacosa de plastic era mandria familiei: cand o-nchideai facea clic si pe ambele parti avea desenat pachetul de tigari Rothmans. Nu era folosita la cumparaturi, duceam in ea doar cadouri cand mergeam in vizita. Scoteam cadoul, iar punga o-mpatuream si-o bagam in buzunar. (â¦) Saracul nu arunca nimic, nu are conceptul (vorba dumneavoastra) de obiect de unica folosinta. Mananca tot, pana la ultima firimitura, poarta pantofii (cu blacheuri) decenii intregi si repara si-nnoada fiecare lucrusor pana nu mai are ce cu ce lipi, suda, lega sau imbumba. Inainte nu primeai sacose la fiecare magazin, ca acum: aveai una si aia era pana ti se lua toata vopseaua pe degete si pana ti se rupea cand puneai in ea prea multe sifoane.
"Ca virusii"
Mihai Comandoctor in mitologie
In 1990, cand am avut contactul cu Occidentul, am pastrat cu grija mai multe sacose primite in diferite magazine alimentare - erau utile, refolosibile si, mai ales, lipseau pe piata noastra. Din aceasta perspectiva efervescenta sacoselor din plastic e un indice al transformarilor din Estul postcomunist. Acum nu stim cum sa ne debarasam de sutele de pungi si pungulite, semn al unui comert mai atent la nevoile clientului, aproape peste tot, de la hypermarket la piata de legume. Sacosele de plastic au trecut de la raritate la utilitate si acum la statutul de impovaratoare deseuri. Pe care din nefericire, majoritatea concetatenilor le arunca peste tot, utilizate sau nu. Nu cred ca sacosa din plastic poate avea vreo valoare simbolica. Dar e, alaturi de mai periculoasele sticle din plastic, un semnal de avertisment - referitor la consumerism, risipa, nepasare fata de mediu - vezi cazul sticlelor de plastic care se-nmultesc indestructibil ca virusii: cohorte de sticle plutesc pe Dunare, care nu mai e un bazin hidrografic, ci unul de gunoaie.
"Apartenenta"
Mihaela NicolaOgilvy Group
Din pacate, punga din hartie reciclabila nu tenteaza indeajuns ochiul romanului. Nu ca ar fi obligatoriu, caci e o chestiune de gusturi. Pungile Ogilvy au semnatura noastra pe ele. La propriu, caci logo-ul companiei este o semnatura. Ele sunt semnul apartenentei noastre la un "trib".
"Biata sacosa"
Mihai Comandecan FJSG
Gustul consumatorului a evoluat. Dezvoltarea sacoselor a urmat acestei evolutii. Numai ca sacosa e o piesa din complexul sistem al consumului, piesa care rezoneaza cu ansamblul. Reactia (sau practica) unei femei pe care am va-zut-o zilele trecute in Carrefour insfacand un brat de sacose de pe platforma de unde clientii isi impacheteaza cumparaturile spune ceva - nu ca o sacosa Carrefour e un obiect de lux sau de status social (si ca vrei s-o ai ca sa te afisezi cu ea), ci ca anumite persoane au nevoie de cantitati mari din asemenea sacose pe care nu vor sa dea bani. Fie in scop personal (impacheteaza lucruri casnice), fie pentru unul comercial (micul comert). Dar e clar ca scopul e pragmatic si nu estetic. Evident, exista consumatori exigenti (si bogati) care vor ca tot ceea ce cumpara sa fie pus in sacose de calitate, cu un logo prestigios, si care se vor plimba (poate ostentativ) cu sacosa prin oras. Acestia sunt cei doi poli ai "bietei" sacose!
"Marfa in sine"
Mircea Cartarescuscriitor
Dupa revolutie a fost un moment in care sacosele de plastic se vindeau la tarabe specializate, alaturi de obiecte de balci si cesulete pentru copii. Erau de necrezut de tipatoare: cu havaiene goale pana la brau, ananasi si banane-n gramezi, peisaje din Venetia, tot soiul de kitschomanii. Punga era marfa in sine si trebuia sa atraga privirile (de altfel, in perioada aceea ne uitam prin tramvaie dupa pungile mai aratoase, eventual cu cate-o cutie de radiocasetofon in ele).
Apoi a fost un moment al pungii cu reclame, nu numai la produse de mare firma, ci si la mici magazine si intreprinderi comerciale cu nume imposibile. Cine poate uita pungile cu Coleus sau cu magazinul atat de romantic numit Ass Expert SRL? Azi, sacosa de la Carrefour, de pilda, e nuda, functionala si anonima, dar tocmai prin asta mai expresiva decat suratele ei pestrite de aiurea, cum faimosul White Album al Beatles-ilor a socat tocmai prin lipsa pozei de pe coperta.
"O camorra oculta a colectionarilor"
Mircea Cartarescuscriitor
Prietenii mei nu obisnuiau asa ceva. Se limitau la capace de bere turtite pe linia de tramvai, cu marci ravnite ca Okocim, Pils sau Radeberger sau dispretuite ca Rahova sau Azuga. Altii colectionau pachete de tigari si le tineau pe rafturile bibliotecii, in loc de carti. Si, fireste, timbre din locuri fabuloase: Sharajah, Oman, Trinidad&Tobago, San Marino (cu filigran) si cate altele. Dar poate altii adunau si pungi, formand inca o camorra oculta a colectionarilor internationali in stare sa faca moarte de om pentru legendara sacosa cu reclama la Eugenia.
ATUNCI SI ACUM
Generatia copiilor crescuti cu cheia de gat are amintiri comune despre sacosa si rosturile ei multiple. "Era pe vremuri sacosa-spaga, lasata medicului in cabinet de pacientii veniti de la tara cu o gaina abia taiata, branza, tuica. Mirosea daramator, a sange proaspat, piele de pui abia parlita si zer. A aparut apoi sacosa postdecembrista, de rafie, cu care se face bisnita la turci si iugoslavi. La o adica, poti sa-ti bagi si familia inauntru, ca e rezistenta! Azi vedem sacosele-elegante: din hartii, carton, frumos desenate, cu toarte din sfoara. Ce conteaza ca sunt, de fapt, ambalaje de cadouri, damele cu pretentii defileaza cu ele pe strada, prin tramvaie. Sunt atat de "rezistente" ca ar fi invinse de un kil de cartofi. A! Ar mai fi vestitele sacose tricotate, impletite dintr-un material elastic, nu stiu care. Astea erau Isaurele pietei. Nesolicitate, se strangeau in pumn si incapeau intr-o poseta. Odata incarcate, deveneau incapatoare de nu le puteai duce..."(Adriana Oprea-Popescu, coordonatorul paginii "Viata mea e un roman", Jurnalul National)
VOCEA INGINERULUI
"Desi gratis oriunde in lumea civilizata, in Romania, la micile noastre nonstop-uri sau chiar la supermarket, continuam sa dam bani pe sacosa de un leu, care de mult nu mai face atat. Este cel putin jenant intr-o economie care se pretinde de piata..."(Victor Ciutacu, senior editor, Jurnalul National)
AMINTIRI
"Eu imi aduc aminte cum ma trimitea mama la piata si imi spunea sa am grija sa nu rup sacosa. Facea parte dintr-un teanc de alte sacose de plastic, frumos impachetate si puse la pastrat intr-o cutie de pantofi. Ba chiar si rudele din strainatate trimiteau in coletele lor, alaturi de bomboane si alte lucruri straine comunismului, pungi de plastic."(Ioana Moldoveanu - reporter, Jurnalul National)
"Daca plecai in anii â80 la rusi cu vreo 80 de pungi frumoase, luai ruble bune pe ele. Te intorceai cu bijuterii rusesti din aur de 18 carate, cu aspiratoare, cu fierbatoare de cafea, cu ventilatoare, cu bigudiuri pe parafina. Era o afacere buna de tot. (â¦) Inainte de â89, ehe, cati crai nu reuseau sa treaca drept cuceritori de inimi cu pungile lor Kentâ¦"
(Florin Condurateanu, editorialist, Jurnalul National)
GLORIE APUSA
"Pungile Billa, Tati, Karstadt, Aldi, pe care le vedeam la unii, pe vremea comunistilor, erau un semn ca respectivii aveau rude in strainatate. Era aproape un joc, sa-ti dai seama unde au rude, dupa pungile pe care le aveau. Ele erau atat de pretioase, incat multi dintre cei care aveau "privilegiul" de a intra in posesia lor le foloseau pana la exasperare. Pungile ofereau un anume tip de prestanta. De-aia erau folosite si refolosite (urmele spalarilor repetate erau la vedere, pungile erau chiar decolorate de multe ori), pentru ca mesajul pe care purtatorul lor il transmitea era un fel de "am cu ce" din zilele noastre. Ceea ce, pe vremuri, facea gloria posesorilor, azi a cazut in derizoriu. Pungile de plastic de la Carrefour nu mai sunt un titlu de glorie, ci o banalitate. De aceea esueaza, de cele mai multe ori, in postura de pungi de gunoi. Singurele pungi din plastic ce si-au mai pastrat o bruma de prestanta sunt cele de la Billa, Metro sau Cora, cele pe care le obtii doar contra cost. Motivul pentru care inca-si mentin "prestanta"? Simplu: inseamna ca posesorul si-a permis sa plateasca, in afara de marfa de la supermarket, si costul pungii. Exista o categorie aparte de persoane, care poarta niste pungi "exotice" cu tot felul de inscrisuri ciudate pe care neinitiatii le pot confunda cu hieroglifele. Este vorba despre pungile rudelor muncitorilor romani plecati la munca in Israel sau ale celor care au rude in Israel, care sunt mai aparte in acest peisaj pestrit de purtatori de sacose. Ar mai fi de spus ca nu-i romanca femeia care n-are, chiar si in vremurile astea de excedent de pungi pe piata, o punga pliata in poseta, ca s-o poata folosi "la o adica"."(Marina Constantinoiu, redactor-sef adjunct, Jurnalul National)
