x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Siluirea nenelui

Siluirea nenelui

de Miruna Mihalcea    |    06 Sep 2009   •   00:00

De când cu criza mă bălăcesc într-un minunat repaus intelectual. Ador să-mi ocup mintea cu dileme - de exemplu, cum să violezi un bărbat. Dacă eşti fată.



Cică şi bărbaţii pot fi violaţi. Nu văd cum. Să sari pe el, se poate. Să-l hărţuieşti, da. Să-l inciţi. Să-l zgândări, să-l tragi de pantaloni, să-i faci avansuri, să-l dulcegăreşti, să-l ameninţi chiar, să-i scrii versuri, să-l urmăreşti cu detectivi şi cu alţi prieteni de-ai tăi, şi ei tot cu psihicul zdruncinat aşa, ca tine, să-i trimiţi nevesti-sii poze deocheate, să-l suni la miezu' nopţii, să-i pui piedică pe stradă, astea pot să mi le imaginez. Dar cum îl obligi?

Zău, când neuronii sunt în vacanţă şi efectiv nu mai pot să mă gândesc la ratele de la casă, la job-ul nesigur, la părinţi, socri şi soţ, când am obosit să verific portofelul de trei ori pe oră şi să constat de fiecare dată că banii nu se autoreproduc, atunci mă gândesc cum ar fi să violez pe cineva, aşa cum zic ăştia la televizor că se poate: cum să siluiesc un nene?

Întrevăd două opţiuni - prin bună înţelegere sau prin forţă fizică. Cum nu mă văd capabilă să imobilizez un mascul în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, rămâne doar metoda unu. Care presupune convingerea subiectului cu argumente raţionale ori pe bază de şantaj - atâta că se zice că scula n-are şcoală, deci cum să te-nţelegi cu ea? Pare imposibil. Iar ăia de ţipă "viol" sunt doar biete suflete rătăcite în căutare de milă şi de cineva care să le deschidă calea spre iubire fizică drept recompensă emoţională. Nasol, deci nu pot să violez pe nimeni.

După aia gândul meu odihnit visează la fericirea conjugală. Bazată pe iubire şi înţelegere. Uite, prima doamnă Bovary îşi sufoca soţul cu dragoste zeloasă exercitată cu autoritate şi control. Cu cât Heloise îşi expunea mai aprig afecţiunea, cu atât bărbată-su o găsea mai respingătoare. Psihologii ştiu de ce: cică să nu te-arăţi prea picată-n cap, să nu cicăli, să nu-i iei aerul, să-l laşi să facă ce-i doreşte inimioara, tu să nu, tu să nu, în speranţa că el da. Da, sigur... Cu cât îl laşi într-ale lui, bărbatul pare, şi probabil este, într-adevăr mai fericit.

Tu, în schimb, pari, şi cel mai probabil că eşti, din ce în ce mai nenorocită. Aparent, linişte şi pace. El nu te ceartă că-l pisezi, pentru că tu eşti o fată model şi-i dai câtă libertate vrea el, iar tu nu ripostezi, pentru că el nu te obligă la nimic, ai ales singură, pentru că eşti un model de-nţelepciune modernă.




Deci şi asta s-a dus dracului, de vreme ce, personal, nu mă pot obişnui cu ideea că pentru un coit reuşit e musai să joc teatru ieftin, să-mi înghit istericalele şi să-mi temperez nevrozele. Mai rămâne deci să desluşesc misterul SMS-urilor nedorite şi să văd cum aş putea să mă bucur de ele, dacă nu le pot stârpi. Uite, dacă întâmplător ţi-ai dezvăluit numărul de telefon unei companii de tutun - fiindcă te-ai bucurat ca românu' la mocăciune -, atunci compania te va iubi veşnic şi te va trece-n toate pomelnicele sale.

Care sunt multe, deci telefonul tău va zbârnâi nonstop. Uneori atât de des, încât e ca şi cum ai purta o conversaţie prin SMS cu altcineva. Cum ar fi un admirator sau o admiratoare. Tu te umpli de spume de sus până jos, deci vă daţi seama cât se irită partenerul! Înţelept ar fi să nu mărturiseşti că ai fost aşa de prost încât să-ţi dai numărul de telefon unora care te-au încântat cu ţigări, aşa cum îi tentează oamenii răi pe copiii mici cu bomboane, pentru ca după aia să-i supună la toate nenorocirile (Aşa cum păţeşti tu acum, cu reclamele ăstora).

Dar dacă îţi doreşti intens şi te concentrezi cu sârg, poţi ajunge chiar tu să crezi că de fapt cineva vrea foarte mult să comunice cu tine pentru că te iubeşte de la distanţă, deci eşti o persoană care stârneşte furtuni emoţionale. În plus, vă zic, creşte rapid ratingu' la partener. Dacă, normal, nu pune mâna pe telefon şi vede că de fapt numele celui care vă trage clopotele e 1844. Însă aşa, strict pentru voi, când vedeţi repetatele mesaje scrise de la nenorocirea asta de număr, ca să nu vă pierdeţi minţile şi să reuşiţi în continuare să vă bălăciţi în ideea că el de fapt este un admirator, puteţi să vă închipuiţi că numărul cu care l-aţi înregistrat reprezintă poziţia dânsului sau a dânsei în lunga voastră listă de cuceriri.

În felul ăsta, putem supravieţui fericiţi încă puţin.

×