x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun „Spanioloaica“

„Spanioloaica“

de Toma Roman Jr    |    03 Aug 2008   •   00:00
„Spanioloaica“

Era cam pe timpul cind incepusera sa plece primii capsunari mioritici spre Spania. Eu lucram (vorba vine) la o revista-fantoma, condusa de un vestit (actualmente) teleast.



Era cam pe timpul cînd începuseră să plece primii căpşunari mioritici spre Spania. Eu lucram (vorba vine) la o revistă-fantomă, condusă de un vestit (actualmente) teleast. Simulam "numere zero" şi nu prea aveam mare lucru de făcut. De altfel, datorită unor daravere politice, revista nu a apărut niciodată. Şeful nostru suprem era teribil de meticulos şi ne ţinea în fiecare seară să discutăm despre diverse aiureli. Pe mine mă credea teolog (probabil fiindcă aveam barbă), iar eu, din comoditate, nu i-am spus niciodată că, de fapt, nu-s.


Mergeam, deci, la redacţie, unde găsisem bucuriile internetului. Pe atunci erau destul de rare site-urile de dating şi încercam să agăţ pe un chat rudimentar, parcă MIRC se chema.
Într-o seară, fumam plictisit, trăgeam dintr-o bere proastă şi navigam aiurea, în aşteptarea unei şedinţe de sumar unde trebuia să tăiem fire’n paişpe despre retrocedarea unor biserici către greco-catolici. Am intrat în vorbă cu nick-ul Allhambra. Am făcut o seamă de glumiţe aiurea, după care am trecut pe messenger. Tipa mi-a spus că o cheamă Corina, are 25 de ani, a terminat ştiinţele politice, dar de nevoie a ajuns să lucreze ca secretară la o firmă din Castellon care importă forţă de muncă din România. Ca să fie mai convingătoare, a început să-mi trimită poze tocmai cu catedrala lui Gaudi din Barcelona, ba chiar şi cu ea în piaţa Puerta del Sol din Madrid.
Plictiseală
Cum serveam sedinţele alea aiurea aproape în fiecare seară, din plictiseală mă tot conversam, înainte, cu numita Cori. Începuse să îmi spună că s-a ataşat sincer de mine, că ar vrea să mă cunoască. Şi eu îi trimisesem poze cu mine sprijinit de Casa Scînteii. La un moment dat, s-a apucat să-mi spună că a avut un vis erotic cu mine după care a început să halucineze. De fiecare dată cînd deschideam messenger-ul, găseam o droaie de mesaje offline în care îmi explica în amănunt cum ar face dragoste cu mine. Unele dintre ele erau aşa de frumoase, că le-am arhivat şi le-am păstrat pînă în ziua de azi. Dau un exemplu: "Mi-ar plăcea să mă umpli cu sperma ta, să mă faci să mă simt femeia ta, să fiu împlinită. M-aş cufunda cu capul între picioarele tale, să te gust şi să te am! Fără tine e tare greu, Cori se gîndeşte la tine!".
Nu răspundeam la fel, dar nici nu descurajam toată aiureala asta. Aveam o senzaţie plăcută gîndindu-mă că una se masturbează cu gîndul la mine. Îmi mai spunea că o să se întoarcă în curînd în ţară şi că abia aşteaptă să ne vedem, că numără mai ceva ca în armată zilele care au mai rămas.
Dispariţie
Era în ajunul Paştelui. Am primit un mail duios cum că a doua zi de dimineaţă va fi la Bucureşti. Stabilise să ne vedem acolo unde se întîlnesc toţi proştii, la fostul ceas de la Universitate, la ora şase şi jumătate seara. Eram chiar curios să o cunosc şi real, ba chiar aveam poftă să-i fac oarece. M-am dus şi am aşteptat ca un papagal vreo jumătate de oră, n-a apărut. Acasă am dat un mail şi am atacat-o pe mess, să o întreb dacă s-a întîmplat ceva rău. Nu am primit nici un răspuns nici atunci, nici în zilele următoare. Mă consolasem cu ideea că am luat o ţeapă. Aproape că uitasem de toată povestea asta. Între timp, se dusese dracului şi proiectata revistă unde trebuia să pierd timpul seara. Mă mutasem la un cotidian unde alergam de-mi săreau capacele, eram mai tot timpul pe teren şi făceam cunoştinţă cu tot felul de personaje.
Avusesem un subiect despre nişte fraude, dădusem un "tunuleţ" de presă la care muncisem destul de mult. În timp ce documentasem ancheta, mă împrietenisem cu Silviu, un director de bancă destul de tînăr, care îmi furnizase oarece documente interesante. Chiar dacă nu mai aveam nici un interes profesional cu el, ne mai vedeam din cînd în cînd în oraş la o bere. După un timp
m-a invitat chiar la ziua lui. Nu prea aveam chef să mă pun la ţol festiv şi să merg la un chef de snobi simandicoşi, dar m-am sacrificat, gîndindu-mă că e bine să ai un amic bancher, habar n-ai cînd o să fie nevoie de un credit, ceva.
Am ajuns la o cîrciumă scumpă, pe lîngă Şoseaua Nordului, închiriată special pentru măreţul eveniment la care trebuia să particip. În faţă erau parcate limuzine, iar la intrare era făcută o arcadă din baloane pe care scria "Happy Birthday!". I-am dat cadoul gazdei mele, care mi-a prezentat o tipă care stătea lîngă el: "Ea e soţia mea, Corina!".
Într-o primă fază nu mi-am dat seama de unde o ştiu, dar apoi am întrebat: "Corina a lucrat acum cîteva luni în Spania?". Am văzut că femeia se face oarecum mov şi Silviu a răspuns în locul ei: "Nu, dom’le, cum s-o las să plece?! Am fost acolo în concediu anul trecut, m-a înnebunit să-şi facă poze din doi în doi metri şi la Madrid şi la Barcelona!".

×