Ucraina/ Vizita lui Bush la Kiev pune problemele energetice în plan secundar

Vestea vizitei preşedintelui SUA în capitala Ucrainei, în perioada 31 martie-1 aprilie, premergătoare summitului NATO de la Bucureşti, a devenit mai importantă decât ştirile privind disputele energetice, scrie Nezavisimaia Gazeta într-un articol publicat luni.

SCHIMBARE LA FAŢĂ. Importanţa acestei vizite este cu atât mai importantă cu cât ea este aşteptată de ceva timp. În urmă cu doi ani, George Bush şi-a anulat vizita cu câteva săptămâni înainte de data stabilită. În 2006, vizita preşedintelui american la Kiev nu a avut loc din cauza numeroaselor scandaluri în echipa portocalie şi a instabilităţii politice, situaţie ce nu permitea să se discute despre o viziune unică a liderilor ucraineni în ceea ce priveşte aderarea Ucrainei la NATO. În prezent, toate funcţiile cheie sunt ocupate de liderii portocalii, care sunt susţinuţi, în eforturile lor de alăturare la MAP, de delegaţiile americane, care fac vizite sistematice în Ucraina. Momentul de răscruce poate fi considerat întâlnirea din ianuarie, la Davos, dintre Iuşcenko şi secretarul de stat al SUA Condoleezza Rice. Acum, aceasta a devenit posibilă, întrucât pentru Washington este foarte important să susţină Kievul înainte de summitul NATO. Viktor Iuşcenko, primul care anunţase, la sfârşitul săptămânii trecute, vizita apropiată a omologului său american, a precizat că se pregăteşte semnarea documentului privind Planul de Acţiuni Ucraina-NATO. El a promis că problema semnării de către Ucraina a Planului de Acţiuni în vederea aderării (MAP) la NATO va avea un accent deosebit pe agenda întâlnirii. De asemenea, Bush se va întâlni separat pentru discuţii cu primul-ministru Iulia Timoşenko, a precizat serviciul de presă al Ambasadei americane în Ucraina. Negocierile de la Kiev pot să înteţească nu doar concurenţa între reprezentanţii puterii din Ucraina, dar întâlnirea dintre Bush, Iuşcenko şi Timoşenko va adânci contradicţiile şi în NATO, scrie Nezavisimaia, care îi citează pe analiştii de la The Financial Times. Odată cu apropierea summitului de la Bucureşti, membrii Alianţei trebuie să-şi stabilească poziţia în legătură cu cererea liderilor ucraineni (expusă în scrisoarea semnată de preşedintele Viktor Iuşcenko, premierul Iulia Timoşenko şi preşedintele Parlamentului, Arseni Iaţeniuk) de aderare la MAP. Deja este evident că cel puţin şase state nu vor susţine această idee. Publicaţia a enumerat, printre statele ce se opun apropierii cu Ucraina: Germania, Franţa, Grecia, Italia, Norvegia, şi Spania. Marea Britanie a luat o poziţie neutră - Londra nu se opune aderării Ucrainei la NATO, dar consideră că această problemă trebuie discutată mai târziu.

ADERARE AMÂNATĂ. Şeful Radei Supreme din Ucraina, Arseni Iaţeniuk, consideră că problema participării Ucrainei ca membru cu drepturi depline în NATO se va pune nu mai devreme de cinci-zece ani. El dă asigurări că reprezentanţii puterii se vor consulta cu populaţia privind aderarea la această organizaţie. Sub presiunea opoziţiei, care a blocat lucrările Radei Supreme timp de mai multe săptămâni, legislativul ucrainean a votat, pentru a doua oară, săptămâna trecută legea pentru necesitatea organizării unui referendum, în conformitate cu rezultatele căruia se va lua decizia de aderare la Alianţa Nord-Atlantică. Administraţia Bush grăbeşte evenimentele, mai scrie Nezavisimaia. În fond, situaţia este aceeaşi ca şi acum doi ani, când un astfel de "premiu strategic" precum Ucraina reprezenta pentru preşedintele Bush nu doar extinderea influenţei în Europa şi crearea unui avanpost la graniţele Rusiei, ci şi o problemă de imagine: preşedintele Bush avea nevoie de un succes în politica externă pentru a consolida poziţiile Partidului Republican înainte de alegerile pentru Congres. Acum se apropie alegerile prezidenţiale în SUA. Pentru a nu lăsa dubii aliaţilor în ceea ce priveşte necesitatea pentru Washington a aderării Ucrainei la NATO, la începutul lunii martie, la Sevostopol, în apropiere de baza militară a flotei ruseşti din Marea Neagră, au fost organizate exerciţii militare, reaminteşte Nezavisimaia Gazeta. La aceste exerciţii au participat subunităţi din flotă şi aviaţia ucraineană în comun cu echipa crucişătorului american San Jacinto. De altfel, europenilor le rămâne doar un motiv formal de a refuza Ucraina: împotriva aderării la NATO s-a exprimat nu doar opoziţia, dar şi majoritatea populaţiei. Potrivit sondajelor realizate de Fondul Iniţiativei Democratice în decembrie 2007, 64% din populaţia ţării este pregătită pentru participarea la referendum, din care 32% ar vota pentru aderarea la NATO, 53% - împotrivă. Este interesant că în anul 2000, 33,5% de ucraineni s-au exprimat împotriva aderării Ucrainei la NATO, în 2004 – 30%, în 2005 – 50,4%, iar în primăvara anului 2006 – 64,4%. Preşedintele ucrainean este convins că problema constă în dezinformarea populaţiei privind scopurile organizaţiei. Circa 40% dintre ucraineni au recunoscut că nu ştiu nimic concret despre NATO. Iuşcenko spune că situaţia poate fi schimbată printr-o campanie de informare a populaţiei, care poate fi organizată în cadrul Planului de Acţiuni pentru aderare. Înrăutăţirea inevitabilă a relaţiilor cu Rusia nu este adusă în discuţie în mod intenţionat de preşedintele ucrainean: "Avem astăzi mulţi prieteni, ţări care împărtăşesc deschis şi sincer eforturile Ucrainei de alăturare la Planul de Acţiuni pentru aderare". Potrivit sondajelor, 50% din populaţia ce se opune aderării la Alianţa Nord-Atlantică se teme de înrăutăţirea relaţiilor cu Rusia, iar această problemă nu poate fi rezolvată de George Bush, conchide Nezavisimaia Gazeta.