Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O echipă de astronomi a NASA, folosind telescopul spaţial Spitzer, a realizat cea mai precisă măsurătoare a compoziţiei atmosferei unei planete extrasolare. HD 189733b, o planetă gazoasă precum Jupiter, aflată la 63 de ani lumină de noi, conţine în atmosferă vapori de apă, gaz metan şi dioxid de carbon, elemente necesare vieţii. În plus, ar putea fi şi prima planetă extrasolară unde se detectează o furtună masivă. Studiul este publicat în ediţia din 11 noiembrie a prestigioasei reviste Nature.
Despre planeta aceasta am scris un articol pe larg acum câteva săptămâni, în care anunţam descoperirea pentru prima dată a dioxidului de carbon în atmosfera unei planete extrasolare. Dar după cum aţi remarcat din titlu şi sumar, acum, câteva săptămâni mai târziu, cercetătorii raportează şi descoperirea vaporilor de apă în atmosferă. Descoperirea este interesantă în sine, căci apa, dioxidul de carbon, gazul metan şi oxigenul sunt cele patru elemente a căror prezentă ar sugera existenţa vieţii aşa cum o ştim noi. Apă mai fusese descoperită şi în atmosfera altor planete. Oxigenul însă nu a fost observat pe planete extrasolare, iar când va fi, va fi o ştire de prima pagină a ziarelor.
Debutul meteologiei pentru planetele extrasolare?
Însă de ce cercetătorii au observat urmele apei acum, dar nu şi acum câteva săptămâni? Au fost colectate datele în mod greşit în trecut, sau este vorba de o explicaţie fizică, reală? Explicaţia propusă este aceea că acum câteva săptămâni cerul planetei ar fi fost acoperit de o furtună uriaşă, iar norii blocau radiaţia specifică moleculelor de apă. Acum însă că furtuna s-ar mai fi liniştit, detectarea apei a fost posibilă. Este o ipoteză foarte interesantă, căci dacă se va adeveri, va însemna debutul meteorologiei extrasolare. Aşa cum în prezent doritorii pot urmări vremea de pe Marte pe siteuri specializate, în viitor se va putea urmări vremea de pe planeta extrasolară preferată. Pentru a fi testată ipoteza, cercetătorii vor avea nevoie de telescoape încă şi mai precise. Experienţa acumulată pîmă acum este foarte importantă tocmai pentru a găsi ce anume trebuie îmbunătăţit şi cum.
Cum se măsoară compoziţia atmosferei unei exoplanete
Dar haideţi să poposim puţin pentru a examina rapid cum de pot cercetătorii, tocmai de aici de pe Pământ, să afle compoziţia atmoferei unei planete, la 63 de milioane de ani lumină de noi. Ei bine, mai întâi cercetătorii de la NASA au plast în orbită în jurul Pământului un telescop spaţial performant, telescopul Spitzer. Fiind deasupra atmosferei, acest poate lua imagini nestânjenit în toate direcţiile din spaţiu. Cel mai cunoscut telescop spaţial este Hubble. El este cunoscut tocmai pentru că realizează imagini în lumină vizibilă, creeând spectaculoase imagini ce apar deseori la ştiri şi pe care acum le puteţi trimite celor dragi în felicitări de sărbători. Spitzer în schimb, obsevă lumină nu în spectrul vizibil, ci în spectrul infraroşu, acolo unde se află spectrul moleculelor. Iată de ce Spitzer este foarte bun la identificarea tipurilor de molecule aflate în spaţiul interstelar sau în atmosfera planetelor. Bine bine, veţi zice, dar cum planeta şi steaua ei sunt foarte asemănătoare, de unde ştiu cercetătorii că substanţele sunt pe planetă şi nu pe stea? Pentru aceasta, cercetătorii folosesc aşa numita metoda a dublei eclipse. Mai întâi aceştia captează lumina provenită de la stea atunci când planeta este exact între Pământ şi acea stea (această lumină reprezintă suma luminilor de la stea şi planetă). Apoi, cercetătorii captează lumina provenită de la stea atunci când planeta este exact în spatele stelei (această lumină reprezintă doar lumina de la stea). Făcând diferenţa acestor două spectre, cercetătorii afla care este spectrul atmosferei planetei. Aceasta este metoda care a permis realizarea celei mai precise măsurători a spectrului unei stele.
Odată metoda validată, cercetătorii speră ca pe viitor vom putea măsura precis şi spectrul atmosferei unei planete telurice, asemenea Pământului. Planeta din articolul de astăzi este una gazoasă, masivă, asemenea lui Jupiter. Spre deosebire de Jupiter însă, este foarte aproape de steaua ei, ceea ce o face foarte fierbinte. Cu siguranţă această planetă nu ar putea găzdui viaţă. Dar o planetă telurică ar fi o candidată mai bună. Iar cercetările vor continua ... (Adrian Buzatu)
Sursa: www.stiintaazi.ro
