Vedeta rapida si torpilorul

Cateodata stau si ma intreb care e numarul optim de staruri pe cap de locuitor. Nu stau mult, intrucat problema e mai grea decat cea a investitiilor straine. Totusi, o concluzie am gata, dupa cativa ani de observatie de pe margine: numarul vedetelor e direct proportional cu tirajul revistelor de specialitate si invers proportional cu ratingul/audienta obtinuta de ele. Altfel spus, in mica noastra lume sunt tot mai multe vedete pe masura ce publicul televiziunilor se rareste si tot mai putine show-uri fac audiente cu adevarat semnificative. Practic, se apropie ziua - daca nu cumva a venit deja - cand vom avea vedete de televiziune fara slujba pe micul ecran si cantareti celebri pe care nu-i asculta si nu-i cumpara nimeni.

Nu ca ar fi o problema. Pana la urma, ceea ce le deosebeste pe vedete unele de altele nu e neaparat succesul emisiunii sau cantecului lor, ci frecventa cu care apar pe coperta revistelor sau in pagini (cu atat mai adanc in sumar cu cat vedeta e mai mica...). Si, dincolo de asta, motivul pentru care ajung acolo: unele pentru ca reporterii le suna si le intreaba, iar altele pentru ca telefoneaza ele la reporteri sa le spuna si sa-i roage sa-si noteze. Ce anume? Nici nu mai conteaza... Intre aceste doua tipuri de personaje se imparte de fapt lumea mondena, cu toate ca granita devine tot mai greu de distins, o data ce mai toate starurile cu vechime si-au luat agenti care fac pe dracul in patru sa le puna in fiecare saptamana in cate o revista.

Totusi, nu e nici o rusine in asta - dupa cum nici o inventie romaneasca nu e. Vedeta, starul, celebritatea sunt de fapt produse ale unei industrii doar aparent legate de televiziune sau show-biz: cea a presei mondene. Marfa acestei industrii nu e neaparat starul ca persoana, cat starul ca devenire, ca destin. Ceea ce cumpara lumea e mai degraba drumul prin viata al acestui personaj exceptional, cu atat mai pasionant cu cat a inceput de jos de tot si a ajuns extrem de sus...

Ei bine, exact aici piata a inceput sa se divida, intre presa care se margineste sa constate acest drum si cea care isi propune sa-l acopere cu mine antipersonal. Ultimul racnet e publicatia torpiloare de vedete, aceea care raspunde unei alte nevoi a sufletului uman: aceea de a-si gasi companie atunci cand e pana la gat in c... scuzati. Era firesc sa ajungem aici: dupa un deceniu in care-a citit degeaba cum au ajuns altii bogati si celebri, o parte a publicului simte nevoia sa-i vada ca nu-s cu nimic mai breji decat el (chiar daca au mai multi bani - sau exact din acest motiv). Poate si de aceea Mutu-baiatul-rau-filmat-cu-femei-usoare se vinde astazi mai bine decat Mutu-modelul-pentru-miile-de-adolescenti...

Ce urmeaza, dupa catapulta cu noroi care trage direct din tipografie? Eu mi-as pune banii pe presa de inima albastra, cu dezvaluiri emotionante din viata distrusa a unui star sau altuia. In fond, dupa ce l-am vazut facand amor cu fata aceea neserioasa, e logic sa-l auzim si cum i-a inselat asteptarile...
Sau, si mai bine, sa vedem filmul artistic!