Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum un număr bunişor de ani ajunsesem să lucrez la secţia de investigaţii a unui cotidian. Mă dădeam un individ misterios, care are relaţii în mai toate serviciile secrete posibile şi cercetează veşnic aspecte şi afaceri obscure. De fapt, jucam la cacealma şi voiam doar să am timp să îmi văd de beri în linişte, fără să muncesc prea mult sau să dau explicaţii unde sunt şi ce învârt. Reuşeam să mă descurc aşa. Printre colegele mele de redacţie se afla şi Lia, o blondă interesantă, dar cam suspicioasă din fire. Pur întâmplător, mă văzuse de vreo câteva ori contemplând singur natura de pe o terasă din Cişmigiu, atunci când eu raportasem şefilor că sunt dus la nu ştiu ce întâlniri conspirative.
Mail
Fata îmi plăcea, m-aş fi dat la dânsa, dar se vedea că nu mă poate suferi din "raţiuni profesionale". Asta, fiindcă, în timp ce eu frecam menta prin oraş sau dormeam până la prânz, ea trebuia să se prezinte voios "la program". Într-o zi, când am ajuns la birou, mi-a spus că i se stricase calculatorul şi, fiindcă tot nu dădeam des pe acolo (asta spus cu un aer de reproş), lucrase cu o zi înainte la al meu. Nu am băgat-o în seamă şi m-am aşezat liniştit pe scaun, decis să agăţ dame de pe un chat rudimentar de dating.
Când am vrut, după ceva timp, să îmi deschid şi mail-ul, am avut surpriza să constat că Lia îl uitase pe al ei logat în calculatorul meu, care avea activă comanda "remember password". Am rămas special până după ce a plecat, ca să pot arunca nederanjat un ochi în "scrisorelele" ei. Am dedus că avea sufletul rănit fiindcă tocmai se certase cu un flăcău pe care-l prinsese cu alta, că pusese botul la o intoxicare a unui rezervist al SRI care se distra vânzând fonfleuri jurnaliştilor şi că e în negocieri cu o publicaţie concurentă care plătea mai bine, dar unde era o atmosferă de rahat. Am plecat spre casă gândindu-mă la o strategie de agăţat.
Misterios
A doua zi, am trecut special pentru ea pe la muncă. Cu un aer de iniţiat, am tras-o la o parte pe culoar şi i-am spus: "Nu crede în ce zice maioru' X, vrea doar să se răzbune pe un fost coleg, aşa zic nişte prieteni!". A acceptat să mergem la o bere spre seară, unde, printre alte baliverne, am început să vorbesc şi despre ce tensiuni sunt la celălalt ziar şi că e mai bine să fie prudentă, să nu se arunce cu capul în faţă doar pentru bani.
După a doua sticlă îşi schimbase părerea despre mine: "Credeam că eşti doar un chiulangiu, dar văd că ai surse ca lumea şi informaţii adevărate, uite aşa îşi schimbă omu' opiniile despre cineva!". Până la urmă a ajuns la concluzia că mă place de-a dreptul, fiindcă a fost de acord să schimbăm locaţia şi să mergem la mine acasă.
Ajunşi, în mod firesc, în pat, am rugat-o să nu geamă prea tare, fiindcă am casa microfonizată şi putem să le spargem timpanele celor care ne ascultă. De fapt, îmi era frică de vecini, care se plânseseră de câteva ori că nu îi las să doarmă, dar ei i-am zis că sunt urmărit după ce am făcut nişte dezvăluiri despre embargoul din fosta Iugoslavie. De dimineaţă eram în cele mai bune relaţii posibile şi a rămas să ne mai vedem, păstrând discreţie la muncă. În următoarea săptămână ne-am mai întâlnit de câteva ori, ocazii cu care am constatat că suntem relativ compatibili în pat.
Eu revenisem la programul meu normal de lucru, adică dădeam destul de rar pe la redacţie, fiind preocupat cu "surprins afaceri de corupţie" prin locaţii plăcute. Într-o seară însă, m-a sunat Lia, care avea o voce plâns-suspectă. Voia neapărat să dăm nas în nas. Se întâmplase un mic accident. Îi crăpase iar hârbul de calculator, se dusese să scrie la al meu şi se prinsese că îi monitorizam corespondenţa. Mi-a dat o palmă şi a zbierat: "A fost ca şi cum m-ai fi violat, nemernicule!". Calm, i-am răspuns: "Nu pe tine, se pare că îţi plăcea... Doar mail-ul, dar nici el nu s-a opus prea tare!". Mi-a mai ars una peste bot şi de atunci a întors capul când mă mai vedea pe culoar.
PS.: La târg
Cum scriu rubrica asta de trei ani şi ceva, m-am decis să scot o carte de proză scurtă şi am bătut palma cu Editura Trei. A rezultat volumul "Omul care aduce pipi". El conţine atât povestiri inedite, cât şi o selecţie făcută din cele apărute aici, "revăzute şi adăugite". Are şi ilustraţii făcute de amicul meu Cristian Topan. Cartea va fi lansată la Târgul Gaudeamus vineri, 27 noiembrie, la ora 18:00 trecute fix. Vă aştept acolo!
