Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
’ai, mă, iubi, nu mai strâmba din nas, ia uite ce verighetă mijjjjto de tot am găzit, ia uite, e din aur alb, doar jdii cât de mult îmi plage mie aurul alb, nu pot, pur şi zimplu nu pot să mă abâţin, când văd o bijuterie din aur alb o iau razna, nu mai raţionez, până nu o am nu mă simt bine, ţii minte lănţicu’ ăla pe care mi l-a luat maică-ta de ziua ta?
E, e pur şi simplu special, la fel şi asta, deci o ador, o a-dor, o ador de mă omor, e un briliant din aur alb de optişpe karate şi, după cum îi spune şi descrierea, are o lăţime de şase virgulă cinci milimetri, Doamne, mor dacă mai spun ceva, ah, şi încă, ia uite, are nu mai puţin de şaizeci de briliante încrustate, însumând unu punct cincizeci şi şase cî-tî. Ce-i aia cî-tî, iubi? Iubi, ce-i aia cî-tî, că nu-i karate sigur, că dacă era karate ştiam, băi, să moară Bibi, ştiam c-o să strâmbi din nas, a zis că putem să mai punem nişte diamante dacă dorim. Noi dorim, nu-i aşa, iubi, că dorim? Sigur că dorim, doar pisicuţa ta trebuie să aibă tot ce-şi doreşte, deci vreau aceste verighete din aur alb, cu nouăzeci de briliante, ba nu, cu o sută, şi nu mai mult, că pe urmă devine ţipător, de prost gust, da’, ce noi suntem de prost gust? E, deci.
O DOAMNĂ ŞI O VERIGHETĂ STRUNJITĂ COMBINATĂ
Ah, ba nu, n-o mai vreau p-asta. Uite-o p-asta ce lucrătură interesantă are, zici că e croşetată cu mâna, ia uite ce şerpişori, iubi, vreau verighetă cu şerpişori, nu mai vreau verighetă cu diamante, e aproape ca inelul ăla de la Tiffany de-am văzut-o noi atunci, îţi aduci aminte?, când ai câştigat tu la cazino şi mi-ai făcut surpriza aia, da, pot să jur că e ca ăla şi dacă vreau, pot să spun la toţi că e de la Tiffany, deşi noi suntem în mol la Vitan, mă rog, ba chiar putem să spunem c-am luat-o din Barcelona odată mai demult, nu mai ţinem minte când, că ţărănoii noştri de-aici înghit cu polonicu’ tot ce le dai, au nevoie de poveşti de succes, au nevoie de oameni ca noi, oameni cu bani şi cu gust, ah, avea dreptate prietena mea Marylin când îmi spunea că diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete, băi, câtă dreptate avea, deci lasă-mă în faţa unei vitrine cu bijuterii şi pot să dau în apoplexie, fac caşexie şi mor aici, deci mor, uite, o vezi p-aia din rândul doi, nu prima, nici a doua, a treia, aia, aia strunjită combinată (aşa scrie pe ea), băi ce verighetă strunjită combinată bestială o să-mi pui pe deget în ziua cea mare a vieţii noastre, o verighetă strunjită combinată mai frumoasă n-am văzut în viaţa mea.
Iubi, iubi, măi, iubi, ştiu că pentru tine nu contează banii, de aceea nici n-am să-ţi spun ce număr e scris în dreptul acestei superbe verighete, dar nu, ah, m-am îndrăgostit! O ştii pe M.? Prietena aia a mea? Băi, deci ai văzut ce verighetă mişto are M.? E o verighetă tot ca asta, strunjită combinată, numai că e de cinci grame, asta e de şapte grame, eu p-asta o vreau, p-asta de şapte grame din rândul al doilea, ultima, cum te uiţi de la stânga. Asta e absolut beton. Toate fetele mele or să-mi spună că m-am îngrăşat!
VERIGHETA VIITORULUI
Iubi, ce mă fac, că-mi plac toate verighetele, absolut toate verighetele, toată lumea are verighete frumoase, noi trebuie s-avem cele mai frumoase verighete. Nu suport dacă nu ştiu că verigheta mea e cu mult mai de preţ decât a tuturor prietenelor şi prietenilor noştri. Vreau să fiu în trend, vreau să fie o verighetă modernă, ba nu, postmodernă, ba nu, dincolo de postmodernă, o verighetă din viitor, vreau o verighetă uite ca asta cu minerale semipreţioase, hmmm.... semipreţioase? Cum semipreţioase? Măi, iubi, avem noi faţă de minerale semipreţioase, băi, deci te rog, deci nu.
Mi-e foarte greu să mă hotărăsc între “verigheta infinitului bordurată”, care, dacă vreau eu (şi eu vreau), poate conţine diamante şi safire (ah, ai giăst lăv safirele!) şi această verighetă din aur alb şi aur galben, ceva deosebit, dar totuşi, aş prefera să fie din aur alb, ştii bine, iubi, că nu suport aurul galben, deşi, p-asta să zic c-aş suporta-o. Ce n-aş suporta ar fi gândul că nu cântăreşte decât şase grame, ceea ce mă scuzi. De exemplu această verighetă, care imită coroana regilor e absolut splendidă, dar din păcate pentru ea, nu costă decât şase milioane de lei vechi, ceea ce e prea puţin, lucru pe care ştii bine că nu-l suport. Mai bine optam pentru verigheta aia de-am văzut-o noi prima şi prima dată, ştii tu, aia cu dungi negre pe diagonală, ceva extraordinar de frumos şi o lucrătură foarte fină. Ia hai dragă până la Tiffany...
Pisicuţă pis-pis-pis/ te-am visat azi-noapte-n vis/ te spălam, te pieptănam/ să-ţi sugi burta îţi spuneam
CHEZ TIFFANY’S
... poate găsim ceva mai de Doamne-ajută, că la ăştia sunt prea, mult prea ieftine, ceva pute, eu sunt de părere că suntem prea săraci ca să ne cumpărăm lucruri ieftine, da? Păi chiar aşa. Mă gândesc de mai multă vreme la colecţia “Iconic” şi aş vrea s-o studiez mai în profunzime. De exemplu, această verighetă cu diamante inserate în platină e ceva
de-a dreptul colosal, simt că mi se taie respiraţia şi e Tiffany, dragă, mă scuzi, nu e d-aia din ghetourile noastre de aici, cine ştie, poate alea or fi şi fake. Deci nu, îţi propun acest set de verighete cu safire şi diamante în platină, dar stai, iar pute, e prea ieftineanu, la două mii de dolari, ştii cum e vorba aia, două mii de dolari dai, două mii de dolari face, deci nu, mai bine optăm pentru asta, e tot cu safire, e tot cu diamante, e tot în platină, dar măcar costă şase mii de dolari şi ştii o treabă. Bine, că au şi ăştia verighete de prost gust, de exemplu, uite la astea simple, de n-au nimic pe ele, sunt plate ca o apă plată, parcă bei apă de la chiuvetă, da’ nici d-aia, că aia are gust de clor, astea nici gust de clor n-au, nu, dacă nu scrie ceva pe ele, dacă n-au şi ele o pietricică acolo, o chestie, s-atragă privirea, să strălucească la bec, să te facă să te simţi specială, nu. Este motivul pentru care optez totuşi pentru acest set de verighete. Hai, nu te plictisi, doar pisicuţa ta vrei să fie mulţumită şi fericită în diamantele ei pe care i le dăruieşti o dată-n viaţă, nu?, că doar o dată te măriţi... sper... Normal că nu mă mărit cu tine pentru bani. Normal că mă mărit cu tine pentru tine. Pentru ceea ce reprezinţi tu, pentru că doar tu mă înţelegi şi mă iubeşti şi-mi înţelegi dorinţele şi necesităţile primare.
Ca de exemplu acest set de verighete care sunt prea subţiri, dar o să pun să le mai lăţească (nu se văd de la depărtare), înţesată cu pietroaie preţioase (deci nu semi, da? deci da?). Ştiu că numai tu poţi să înţelegi nevoia mea de afecţiune.
Şi că pentru asta eşti dispus să-mi iei chiar şi această rochie fără spate şi care-mi acoperă puţin burta şi care are o crăpătură din dreptul coccisului, dacă mă ierţi că spun vorba aia, ca să fiu cea mai frumoasă mireasă evăr. Şi, schiuz mi, da’ la ce talie de viespe am eu, chiar nu merită să m-ascund. Împreună cu această poşetă din pietricele strălucitoare, cu părul meu învolburat, făcut coc cum am văzut eu într-un film, cu parfumul meu ăla şic şi cu sandalele mele din piele galbenă, de crocodil, cu ceva strălucitor dat pe pielea mea de catifea, cu buzele mele umflate cu colagen şi cu unghiuţele mele false, lungi de doi centimetri, ba nu, de trei!, făcute cu steluţe şi sclipici, cu blana aia de nurcă aruncată la vrăjeală pe mine, pur şi simplu o să mă confunzi cu un vis. Un vis frumos. Deci s-a făcut, da? Iubi? ’ai, mă, iubi, că ştiu eu o casă de modă ca lumea...
