Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"În fragedă copilărie mă fascina un Cmena 8 pe care îl ascundeau părinţii mei în şifonier să nu... îl stric! Îmi aduc aminte că în clasa a IV-a am “împrumutat” de la bunici un aparat rusesc Zenith şi m-am dus cu el la şcoală să “pozez” colegii..."
- Cînd ţi-ai descoperit pasiunea pentru fotografie? Cum a început totul?
Hmm... În fragedă copilărie mă fascina un Cmena 8 pe care îl ascundeau părinţii mei în şifonier să nu... îl stric! Îmi aduc aminte că în clasa a IV-a am “împrumutat” de la bunici un aparat rusesc Zenith şi m-am dus cu el la şcoală să “pozez” colegii... A fost distractiv, mai puţin momentul cînd a trebuit să explic de ce am “voalat” filmul... După mai multe aparate am luat un Canon EOS 300D pe care l-am cumpărat în anul 2004. La început am fost foarte intrigat că dădusem mulţi bani pe el şi, cu toate acestea, “făcea” poze mai “urîte” decît aparatele simple şi ieftine. Mi-am dat seama că era doar vina mea. A urmat aproape un an de studiu practic şi zeci de tutoriale şi toate acestea mi-au dezvăluit o lume fascinantă şi foarte frumoasă!
- Cînd ai făcut prima fotografie?
Nu îmi aduc exact aminte, dar în mod cert prima fotografie care m-a impresionat a fost un portret realizat în anul 2005. Mă întorceam de la un DJ gig din Tg. Mureş şi, în drum spre casă, am oprit jumătate de oră în Sighişoara. Întîmplarea a fost să dau nas în nas cu un băieţel de vreo cinci ani, extraordinar de expresiv. Nici nu am avut timp să cer permisiunea părinţilor să îl fotografiez, pur şi simplu am apăsat pe declanşator şi asta a fost! One shot! Elementul surpriză a fost de ambele părţi, eu impresionat de feţişoara lui haioasă şi el de faptul că l-am fotografiat.
- Ce-ţi place să fotografiezi mai mult?
În mod cert, mă regăsesc în fotografia de portret. Cel mai mult îmi place să “captez” acea expresie de 1/125 dintr-o secundă. Este uimitor cum o fotografie ce expune atît de puţin timp din viaţa unui om poate spune întreaga poveste a existenţei sale... În mod firesc, pînă să ajung la fotografia de modă, am experimentat şi alte genuri: piesaj, abstract, reportaj, macro, nud. În mod previzibil, m-am regăsit cel mai bine în fotografia de fashion. Un simplu astfel de cadru implică munca unei întregi echipe: model, stilist, make-up artist, hair stylist, location/props manager, dtp şi evident fotograf. Nu este simplu, dar este foarte frumos şi bucuria unui editorial reuşit este pe măsura muncii.
- La ce te uiţi prima oară cînd priveşti o fotografie?
Încerc să privesc respectiva fotografie cu “ochii” şi nu cu “creierul”. În mod firesc, am tendinţa de a analiza tehnic orice fotografie şi asta ştirbeşte “emoţia” pe care ar trebui să o am atunci cînd privesc respectiva fotografie. Dacă e vorba de un portret, în mod implicit mă uit la ochi/gură, iar dacă este vorba de orice altă fotografie, apreciez o compoziţie bună şi mesajul transmis. Am depăşit stadiul în care doar cadrele foarte “sharp and clean” erau considerate bune. Pentru că trăim într-o eră digitală, mă uit de fiecare dată şi la post-procesare. O fotografie genială poate fi compromisă de o prelucrare ulterioară defectuoasă. Şi invers.
