Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„1942,
Sâmbătă, 21 februarie
Ştefan Horthy, fiul Regentului a fost ales Vice-Regent, sau «Înlocuitor» al Regentului permanent, adică pe viaţă... (cât o ţine?). Faptul că Regentul nu recomandase pe nimeni era o indicaţie, pe care am relevat-o. Nu m-am înşelat. Horthy junior e un client al localurilor de petrecere, şi alegerea sa, dacă a mirat pe ungurii cu bun simţ – mai sunt de ăştia – a mai nemulţumit profund pe nemţi (judecând după cei din Bucureşti), căci Ştefan Horthy nu poate suferi pe germani şi trece drept anglofil... Ziarele noastre sunt aproape mute asupra alegerii, dar din câte am aflat, pare că a fost luptă în Parlamentul unguresc, căci Arhiducele Albrecht avea mulţi partizani... Alegerea lui Horthy junior dovedeşte că oligarhia grofilor continuă să fie stăpână pe situaţie, şi grofii l-au ales fiindcă ştiu că omul va fi o păpuşă în mâinile lor...
Dombrovski a stat mult de vorbă cu Neubacher, prietenul său, la un păhărel de vin. Neamţul adusese de la Sofia câteva sticle de vin bun, oferite de Regele Boris şi alcoolul i-a deschis sufletul şi a vorbit fără căluş la gură... A spus lui Dombrovski că merge greu cu Antonescu, din cauza situaţiei economice din România, în plină anarhie. Nici o idee, nici o îndrumare, nici o metodă... Ce spune Neubacher e adevărat, dar supărarea lui e probabil mai mult provocată de faptul că micile gheşefturi nemţeşti nu merg pe roate...
Neubacher a fost la Berlin, pe timpul vizitei lui Antonescu şi a asistat chiar la întrevederea cu Göring – şi pretinde că Mareşalul nostru avea aerul foarte nemulţumit... Dombrovski a profitat de ocazie ca să pună prietenului său, lămurit, chestiunea legionarilor. «Spune, mă, ce aveţi de gând cu legionarii pe care îi ţineţi în Germania?» Neubacher i-a declarat că e o simplă chestiune de ospitalitate: «Ne-am servit de ei şi, dă-o dracului, nu putem să le refuzăm azil, dar nimic mai mult!». Declaraţia n-ar avea mare importanţă, căci chiar dacă ar fi altfel, tot aşa ar trebui să vorbească omul, în situaţia lui. Mai important este însă că Neubacher a continuat să înjure pe foştii lui prieteni (căci a fost cel mai cald simpatizant al Mişcării Legionare): «Es sind nur Gauner und Idioten!» (Sunt numai bandiţi şi idioţi!). Pe Sima l-a tratat de surd, hoţ şi prost – pe Greceanu (fostul ministru la Berlin) de tâmpit!
Dată fiind sinceritatea lui Neubacher, garantată de paharele de vin golite, mărturisirile lui sunt destul de preţioase... «Nimic de făcut cu ei!» – a repetat neamţul de mai multe ori.
Pe cât s-a arătat de pesimist pentru stările noastre economice, pe atât s-a arătat Neubacher de optimist pentru soarta războiului şi în special pentru frontul rusesc. «Te invit în august la Tiflis!» – a spus lui Dombrovski, închinând cu el paharul... Mi-aduc aminte că în iunie 1940 mă poftise şi pe mine la Londra, pentru 15 august, să asist la intrarea triumfală a armatelor germane.
Procesul de la Riom continuă. Acuzaţii şi apărătorii lor caută să dovedească că procesul e pur politic şi că se caută ţapii ispăşitori... La Berlin se scrie că procesul nu interesează opinia publică germană. Stabilirea răspunderilor înfrângerii priveşte pe francezi. Pe nemţi i-ar fi interesat numai stabilirea vinovăţiei celor care au respins propunerile de înţelegere făcute de Germania, Franţei înainte de război. Acesta a fost, este şi va rămâne punctul de vedere al Reichului...
Guvernul englez a fost remaniat. Noul «Cabinet de Război» britanic se compune din d. d. Attlee, Stafford Cripps, John Anderson, Anthony Eden, Oliver Littleton şi Ernest Bevin – sub preşedinţia lui Churchill.
În total 7 membri în loc de 9. Churchill rămâne Prim Lord al Tezaurului şi ministru al Apărării Naţionale, iar Eden, ministru de Externe. Attlee ministru al Dominioanelor a mai fost numit şi «Adjunct al Primului Ministru». Cripps asumă, pe lângă fruncţiile de ministru al Justiţiei şi pe acelea de «leader în Camera Comunelor...». În total, «un sèrieux coup de barre à gauche...». Prietenul lui Stalin va fi purtătorul de cuvânt al Guvernului în Cameră...
La Berlin, refacerea Ministerului Churchill, considerată ca o mărturisire a înfrângerilor suferite, e viu comentată. Se insistă asupra rolului preponderent dat lui Cripps, adversarul lui Churchill, şi asupra controlului pe care-l va exercita laburistul asupra primului-ministru. Se subliniază de asemenea faptul că Churchill a trebuit să abandoneze pe colaboratorul şi bunul său prieten lord Beaverbrook... Arthur Green-Wood (laburist) şi Kingsley Wood nu mai fac parte din «Cabinetul de Război» – vor rămâne însă miniştri, cel dintâi fără portofoliu iar cel de-al doilea ministru de Finanţe, ca şi în trecut.
Japonezii au bombardat violent Port-Darwin şi au pricinuit mari pagube. În Borneo au separat pe Mac Arthur cu forţele sale de mare şi l-au încercuit. În Birmania înaintează spre Rangoon şi au tăiat calea ferată ce merge spre nord şi spre China. În Sumatra, autorităţile locale au distrus cea mai mare parte a instalaţiilor petrolifere... Un ziar suedez pretinde a şti că s-au distrus instalaţii în valoare de peste 140 milioane de lire sterline... Sumatra produce 65% din petrolul Indiilor Neerlandeze; 25% e cota Insulei Borneo cu anexele sale şi numai 10% partea Insulei Jawa...
Italienii au promovat din şcolile militare fasciste 10.000 de ofiţeri bine instruiţi; alţi 30.000 urmează să fie promovaţi în cursul anului. Aceşti 40.000 ofiţeri sunt destinaţi să încadreze noile formaţii ale armatei şi să complecteze cadrele forţelor existente. Au înnebunit italienii!
Guvernul a luat o măsură bună. S-a hotărât începerea serviciului în diferitele ministere, precum şi în administraţiile publice, la Universitate, prin bănci, la ore eşalonate de la 7 la 9 dimineaţa. De asemenea, şi închiderea birourilor între 12 şi 15. În felul acesta se va evita aglomeraţia la tramvaie, devenită o pacoste publică din cauza afluxului funcţionarilor la aceeaşi oră... La Ministerul Economiei Naţionale (inclusiv Subsecretariatul Aprovizionării) sunt 9 secretari generali!
Printre ei a fost numit acum un dobitoc, Paul Horia Suciu, fost funcţionar la Creditul Industrial, unde a fost încercat pe rând la toate serviciile fără să poată fi întrebuinţat nicăieri. În cele din urmă, fusese numit bibliotecar! Ce protecţie o fi având omul acesta? Se spune că ar fi susţinut de Ică! Cum a venit la Minister a cerut un automobil şi l-a obţinut. În prima seară l-a ţinut până la 6 în zori de zi. Şoferul a fugit... Pe uşa lui a pus o pancartă: «Nimeni, nici directorii nu pot intra
neanunţaţi!». Generalul Constantin a rupt pancarta... Pe un director, şeful unui mare serviciu, l-a întrebat: «Când poţi lucra cu mine? Eu am două ore libere, la ora 5 şi la ora 8 p.m...» – «Aş prefera la ora 5», a răspuns directorul... –, «Bine, atunci ai să vii la ora 8!». Acest zănatic imbecil e însărcinat cu fixarea preţurilor!!!
Se schimbă regimurile, dar ţara rămâne tot ţara lui Hübsch!”
(Va urma)
