x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (41)

0
Autor: Prof. Dr. Stelian Neagoe 14 Ian 2011 - 18:24
Luni, 23 februarie
Ieri la orele 10 a.m. a avut loc adunarea generală a Băncii Naţionale. Universul apărut la ora 7 di­mi­neaţa, tot ieri, a publicat darea de seamă şi cuvântarea lui Ottulescu cu «aplauze prelungite» şi «ovaţii căl­du­roase», la diverse pasaje!!! Ce caraghioslâc! A fost o adunare de onanişti, darea de seamă a fost o peltea de o banalitate scârboasă. Din discursul lui Ottulescu - vorbe, vorbe, vorbe - de reţinut numai căldurosul apel la unire, de la sfârşit...

Un prieten a făcut o vizită lui Cancicov la domici­liul său din Grand Hotel. Pe masa lui de lucru numai 2 fotografii: a Mareşalului Antonescu, cu o dedicaţie de prietenie (recentă, din 1942) – şi altă a blondei... doamne Berea! Furios, că l-au pus şi pe el să plătească sergenţii care-l păzesc, Cancicov a scris o scrisoare piperată prefectului de Poliţie. Şi eu îmi plătesc sergenţii şi nu mai scriu la nimeni...

Herseni, fostul asistent al lui Gusti la «Serviciul Social» de tristă memorie, legionar convins şi cumsecade de pe vremea lui Corneliu Zelea Codreanu, a spus lui Ralea că Sima a fost sincer când a venit să ne sca­pe la Poliţie în ziua de 27 noiembrie; că nu era ames­tecat în omorurile de la Jilava - dar că nu putea re­zis­ta lui Grozea şi comuniştilor din partid. A adăugat: «După 23 ianuarie, dacă regimul ar mai fi durat, Sima ar fi fost şi el ucis de Grozea!...» Herseni îşi face iluzii. Sima a fost un oportunist care juca pe două tablouri, şi toate actele de terorism săvârşite de regimul le­gi­o­nar, au fost săvârşite cu învoirea lui. Aşa de «sincer» a vrut să ne scape la Poliţie, în ziua de 27 noiembrie, încât ne-a îndemnat să plecăm imediat în stră­i­nătate, ca să ne omoare bandele lui la Timişoara sau la Jimbolia!

Pflaumer, consilierul tehnic german pentru legislaţie, a făcut destăinuiri la un pahar de vin, colegilor săi români de la Consiliul Legislativ: Germania a pre­gătit o armată nouă de cinci milioane de oameni, înzestrată cu arme noi de cel mai perfecţionat model. Această armată va «sfârşi» războiul cu Rusia în cursul verii; nemţii vor ataca numai la Sud spre Caucaz, la Centru şi la Nord nu vor mai înainta, reunţând la Moscova şi la Leningrad - şi fără să mai îm­pingă dincolo de Harkov (zice Pflaumer...). Jumătate din Guvernul turcesc a fost cumpărat: turcii vor opune o uşoară rezistenţă «pro forma» şi nemţii vor trece prin Anatolia spre Irak, spre Iran, şi vor înainta până în Indii... În Germania nu se mai construiesc decât aeroplane şi submarine (?), în masă, în vederea împiedicării unei debarcări anglo-americane în Europa.... Restul armamentului se construieşte în Italia, în Belgia, în Franţa etc. Dar nu se va ajunge nici la o campanie în Indii, nici la o debarcare a anglo-americanilor în Europa, fiindcă în cursul anului 1942 se va încheia o pace de compromis... Am impresia că bietul Pflaumer a vorbit mai mult sub sugestia «paharului» decât sub a informaţiilor confidenţiale primite din ţara lui...
Ieri după-amiază, Adunarea Generală anuală a Jockey-Clubului, pe care am prezidat-o. Toate s-au petrecut în linişte până la un incident provocat de Mihai Sturdza, care a cerut eliminarea lui Radu Irimescu, care, prin trecerea lui la cetăţenia Statelor Unite, în plin război, a comis «un act de trădare». Am susţinut că statutele noastre nu ne permit o excludere decât pe baza unei propuneri semnate de 20 de membri şi afişată în Cerc, zece zile înainte de ziua Adunării. Am adăugat că am cerut lămuriri Ministerului de Externe (lămuriri pe care nu le-am primit încă) asupra situaţiei lui Irimescu, care, fiind ofiţer de rezervă urmează, dacă e cazul, să fie sancţionat întâi de forurile competente ale Armatei.

Căci nu se ştie dacă nu cumva omul a trecut dincolo de baricadă cu învoirea stăpânirii (aceasta n-am spus-o, dar am gândit-o) ca să ne servească într-o anumită ipoteză... Chestiunea se mai complică şi prin si­tuaţia noastră faţă de Statele Unite: noi le-am de­clarat război, dar ele au răspuns oficial că nu se consi­de­ră în război cu noi. Cu acest prilej şi-au bătut, ce e drept, joc de noi, căci au motivat răspunsul lor pe fap­tul că «un general iresponsabil, într-o ţară ocupată de inamic, nu poate declara război»... Oricum, ches­ti­u­nea Irimescu nu e aşa simplă şi am cerut Adunării amâ­narea ei, «până la mai ample informaţii»... Sturdza a protestat, dar Adunarea a primit propunerea mea. Nu numai cu Irimescu, dar şi cu Urdăreanu şi cu Radu Florescu rămas la Londra - vom avea buclucuri...


Marţi, 24 februarie
Termometrul se menţine între 3 şi 4 grade de frig, zi şi noapte. Vine martie şi zăpada e neclintită, pretu­ti­n­d­eni. Pare că soarele încearcă azi să răzbească... Să îi ajute Dumnezeu!

Guvernul englez a suferit o nouă remaniere, o nouă alunecare spre stânga... Rolul lui Cripps bol­şe­vicul e în creştere şi începe să umbrească pe al lui Churchill, aproape falit în opinia publică. La Berlin se so­co­teşte că Cripps e un nou Kerenski, menit să grăbească dezagregarea regimului capitalist brita­nic... Miniştrii antibolşevici au fost eliminaţi în cap cu Margesson, ministrul de Război în locul căruia a fost nu­mit James Grigg, până aci secretar general al ace­luiaşi departament. Au fost scoşi şi lord Reith, şi lord Moyne, şi Greenwood, şi Brabazon. În locul lor au fost numiţi filo-bolşevici sau oameni în afară de pre­o­cu­pă­ri­le politice, ca James Grigg. Foile germane subli­ni­a­ză că e a 13-a criză politică, în Anglia, de la începutul răz­boiului... Domnul von Cripps a şi ţinut ca ministru o cuvântare la Liverpool, în care a declarat că Sovietele lup­tă pentru Anglia, şi că Anglia va trebui, în viitor, să le fie recunoscătoare... Adică să dea Europa pe mâna lor! Noroc că probabil nu vor putea...

Cu prilejul celei de a 24-a aniversari a creaţiei Ar­matei Roşii, Stalin a ţinut o cuvântare în Piaţa Roşie, la Moscova. A preamărit meritele şi puterea acestei ar­mate, a exagerat succesele ei în cursul iernii şi a în­dem­nat pe toţi la exterminarea germanilor... Cu tot acest îndemn, a afirmat că prizonierii germani erau bine trataţi în Rusia... În ce priveşte lăudăroşeniile lui Stalin, cifrele publicate de Comandamentul german sunt un răspuns lămurit. Să sperăm că ofensiva germană din primăvară va pune toate lucrurile la punct. Cât despre prizonierii germani şi aliaţi din Rusia, vai de mama lor. Aşa bine cum o duc ei, urez bandiţilor bolşevici...

Mussolini a publicat un articol în Piccolo, prin care vesteşte că cei ce vorbesc de pace sunt trădătorii neamului lor. Cu bolşevicii şi aliaţii lor, nu poate fi vorba de pace, ci de exterminare... Faptul că Ducele a scris şi semnat un asemenea articol, dovedeşte că itali­enii sunt copţi pentru pace! De altmintreli o spun toţi cei ce vin din Italia...
Cu privire la războiul nostru cu Statele Unite, de sub­liniat că declaraţia de război n-a fost supusă Con­gre­sului (pe motivele deja notate ieri). În răspunsul pe care ni l-au dat, Statele Unite ne-au făcut vină că am tre­cut Nistrul, scuzând totuşi acţiunea noastră pentru recucerirea Basarabiei, care e românească. O măr­tu­risire preţioasă, pentru viitor.

Doctorul Lupu, fostul ministru, e grav bolnav. A că­zut acum câteva zile, pe când un maseur îi tortura muş­chii, gâfâind şi nemaiputând respira. Basil Teo­dores­cu, trimis de Mareşalul Antonescu, a diagnosticat un edem al plămânilor determinat de o miocardie evoluată... Lupu a fost pus la pat cu un regim de re­paus absolut şi 400 de grame pe zi, lichide şi solide împreună... Boală fără leac. A abuzat omul de toate şi, la vârsta lui de 66 de ani, îi dă zor cu gimnastica, cu masajele, cu mâncarea necumpătată... Faţa lui congestionată indica de mult o afecţiune cardiacă...

Consiliul Superior Sanitar a fost reorganizat şi nu­mărul membrilor săi sporit la 50. Ziarele publică azi noile numiri. Medicii bătrâni şi experimentaţi au fost lă­saţi la o parte. Cu siguranţă că nu vor merge lucrurile mai bine..."
(Va urma)

Serviciul de email marketing furnizat de