Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
„1942,
Vineri, 27 februarie
Un comunicat ne informează că un Consiliu de Miniştri a fost ţinut alaltăieri în vederea organizării muncilor agricole de primăvară. S-au hotărât, ca de obicei, măsuri ce vor rămâne pe hârtie... Finţescu a fost însărcinat cu elaborarea unui proiect de lege pentru simplificarea formalităţilor acordării de credite, iar Dragoş, sub pretext de românizare (?), cu coordonarea activităţii diferitelor noastre instituţii de credit...
Un alt comunicat ne aduce la cunoştinţă că dl Ică Antonescu a acordat 5.400 de audienţe de la 1 februarie 1941 la 1 februarie 1942 — şi după ce ne enumeră multiplele categorii de muncă în care d-sa îşi istoveşte puterile, ne informează că dl vicepreşedinte al Consiliului nu va mai acorda audienţe în tot cursul lunii martie, d-sa fiind ocupat cu organizarea statului!!! Şi nu suntem la teatru, la operetă!
De la intrarea Americii în război, războiul naval a luat un aspect nou. Încetul cu încetul, submarinele germane şi-au făcut apariţia şi pe coastele Americii la Atlantic, şi în Marea Caraibilor, ameninţând nu numai transporturile din America în Europa, dar şi cele îndrumate din Atlantic în Pacific prin Canalul de Panama. În special transporturile de petrol din Venezuela (şi din rafinăriile de pe insulele vecine) sunt periclitate. Pe de altă parte, intrarea Japoniei în război a scos din domeniul supremaţiei anglo-americane traficul din Pacificul asiatico-australian şi din Oceanul Indiilor. În asemenea condiţii, flotele engleză şi americană trebuie să-şi împrăştie unităţile pe toată suprafaţa globului, ca să-şi ocrotească convoaiele, căci nu se mai poate naviga nicăieri decât în formaţie de convoi păzit — şi Puterile anglo-saxone nu mai pot conta pe mase de atac care să caute bătălii navale şi să încerce distrugerea flotelor inamice.
E o stare de inferioritate pe care a mărturisit-o însuşi primul-lord al Amiralităţii, Alexander, în faţa Camerei Comunelor. Principala armă a Angliei împotriva Germaniei, blocada, s-a întors acum împotriva ei însăşi...
Formidabilul efort pe care Germania îl face pe toate mările (cu ajutorul aliaţilor săi) şi formidabilul efort pe care-l va face pe uscat, pe toate fronturile, îndată ce iarna se va sfârşi, încurajează pe nemţi să creadă că vor termina războiul în cursul anului 1942... În această socoteală Germania nu ţine însă seamă de nervii britanici şi de imensele rezerve materiale anglo-saxone... Războiul va mai ţine ani îndelungaţi, până se vor prăbuşi toţi beligeranţii...
Învingătoare vor ieşi prostimea şi, tare mi-e frică, comunismul. Nu am decât o singură dorinţă: să mor înainte!
Sâmbătă, 28 februarie
În Crimeea, bolşevicii au atacat puternic dinspre Kerci şi au căutat în acelaşi timp să iasă din Sevastopol. Trupele germane şi române au zădărnicit ambele încercări şi au pricinuit mari pierderi ruşilor, zice comunicatul — fără să precizeze... La est de Harkov, nemţii au dat un contraatac şi au respins pe sovietici, ocupând poziţiile lor: o compensaţie pentru înaintarea ruşilor mai la nord, unde, cu prilejul năvalei date de cele 30 divizii de cavalerie, au ocupat Staraia Ruskaia... De ar veni primăvara mai repede!
O misiune militară croată şi alta slovacă vor ţine conferinţe cu statul nostru major săptămâna viitoare... E un răspuns la conferinţa militară care a avut loc la Sofia şi în care, zice-se, ungurii şi bulgarii ar fi pus la cale o încercuire a României... Caraghiosul de Ică a spus lui Costandache, că conferinţa militară de la Bucureşti va avea o importanţă de «ordin mondial»!!! Dacă în Croaţia şi în Slovacia stă nădejdea noastră, apoi slabă nădejde!
Litvinov, noul ambasador sovietic la Washington, şi-a ţinut primul discurs de propagandă în Statele Unite. Onorabilul a declarat că primăvara aceasta este decisivă pentru război, căci se va stabili cine e menit să piară şi cine să trăiască... Frontul germano-rus fiind principalul front de război — după dânsul —, urmează ca toţi aliaţii să facă acolo cel mai mare efort şi să dea tot concursul Rusiei!... Paşte, murgule!
Atentatul contra lui Papen continuă să fie comentat de o parte şi de alta a baricadei cu vivacitate. Anglo-saxonii pretind că atentatul a fost înscenat de nemţi, ca să pescuiască în apă tulbure — iar presa Axei înjură pe cea engleză şi cea americană şi, încântată de reacţia turcilor, se bucură de pe acum de rezultatele pe care le va da ancheta în curs...
La Riom, procesul ţapilor ispăşitori se desfăşoară cu un interes mărginit. A fost luat interogatoriul lui Daladier: nimic nou sau prea interesant...
Guvernul Reichului a publicat «Noua ordine agrară» hotărâtă pentru teritoriile ocupate din est — adică din Rusia. Se reintroduce proprietatea individuală, fiecare gospodar primind pământ de muncă. Pentru punerea în valoare a imenselor teritorii provenind din latifundiile foştilor mari proprietari şi din ale statului, se menţine «munca în comun obligatorie, dar e remunerată printr-o parte a producţiei — suprimându-se robia colhozurilor... Mijloacele tehnice de muncă sunt puse la dispoziţia agricultorilor care se vor folosi de tractoare şi de tot felul de unelte, ce vor fi puse la dispoziţia lor în cantitate suficientă... E probabil că vom aplica şi noi în Transnistria programul german — dar nouă nu ni se spune nimic!
Podul căii ferate peste Nistru, de la Tighina, a fost terminat şi pus în circulaţie. Un «Wagon-lit» a început să cricule regulat între Bucureşti şi Odessa... Regina Elena a asistat ieri la o şedinţă a Consiliului de Patronaj şi a prezidat-o. Dl Ică n-a pierdut ocazia unui lung şi peltelos discurs, care a plictisit pe toţi cei prezenţi.
Azi, parastas de şase luni în amintirea lui Alecu Rioşanu... Cum trece vremea. Cine ar fi crezut, după evenimentele din noiembrie 1940, că eu voi asista la parastasul lui!!
Fost aseară la concertul «Crucii Roşii», la Ateneu, să ascult pe Lipatti, pe care nu-l auzisem niciodată. E un formidabil pianist... Am regretat întotdeauna că nu văzusem, nici auzisem pe contele Zichy, faimosul pianist ciung. Nu-mi închipuiam cum se poate cânta la pian cu o singură mână... Curiozitatea mea a fost satisfăcută aseară: Lipatti a cântat o Sonată scrisă de el numai pentru mâna stângă. Impresia e ciudată; mulţumită virtuozităţii executantului, închizând ochii, am avut senzaţia că lucra cu amândouă mâinile. Dar vorba lui Enescu, care era alături de mine în lojă: «De ce să te serveşti numai de o mână când ai două la dispoziţie?». A cântat din gură şi dra Valentina Creţoiu, de la Operă. Voce simpatică...
Duminică, 1 martie
Au început inundaţiile, dar... în Bulgaria. La noi, termometrul se menţine în jurul lui zero grade şi topirea se face încet şi în bune condiţii. Mă mir — dar o să ne vină şi inundaţiile, când se va topi zăpada la munte...
De pe front, veşti liniştitoare. Bolşevicii vor să mai profite de ultimele săptămâni de iarnă şi dau năvală cu tot ce au. Dar ce n-au putut face în lungi luni de ger nu vor putea realiza acum. Pe tot frontul sunt respinşi cu pierderi grele pentru ei. În Crimeea au fost zilele acestea lupte înverşunate, dar ruşii n-au putut elibera poziţiile noastre. Într-o singură zi, alaltăieri, inamicul a pierdut 75 de tancuri şi peste 250 de automobile. Pe coasta Franţei, a abordat un stol de paraşutişti englezi: o patrulă germană i-a pus pe fugă spre mare, unde s-au îmbarcat şi s-au întors acasă. E prima încercare a paraşutiştilor britanici pe coasta franceză...
Anul trecut au mai încercat englezii să debarce cu umbrelele în sudul Italiei, dar expediţia lor s-a sfârşit în ridicol, ca şi de astă-dată... Ziarele engleze confirmă rănirea generalului Wavell, atins de o schijă în avion. Rana n-ar fi gravă... Japonezii înaintează pretutindeni. Veşti despre ocuparea Rangoon-ului nu au sosit încă.”
(Va urma)
