Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (51)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

 „1942
Marţi, 10 martie
Mai mulţi intelectuali francezi, în frunte cu Maurice Dounay, Abel Hermant, Claude (fizicianul), A. de Chateaubriant, Ajalbert şi alţii, au publicat un manifest de protestare împotriva laşităţii britanice. Manifestul conchide prin constatarea că o înţelegere între Franţa şi Germania ar însemna sfârşitul Angliei – dar salvarea Franţei... Se vorbeşte că ruptura relaţiilor diplomatice între Franţa şi Statele Unite ar fi iminentă din iniţiativa acestora din urmă, doritoare să ocupe baze navale şi aeriene în coloniile franceze... Cel puţin aşa pretind nemţii... Regele Gustav al Suediei, care a trecut de 80 de ani, a fost operat ieri de piatră la băşică... I s-a extras un calcul voluminos. Va putea rezista şocului? Operaţie grea şi periculoasă...
Moştenitorul Tronului, Prinţul Gustav Adolf, a fost proclamat Regent, pe timpul bolii tatălui său...

Paştele căzând anul acesta la 5 aprilie, Căile Ferate au luat o măsură bună: vor plăti lefurile şi salariile cu anticipaţie, pe aprilie, la 1 ale lunii. Să sperăm că şi celelalte servicii ale Statului vor urma acest exemplu. Rafinăriile mari de uleiuri vor să ne desfiinţeze teascurile ţărăneşti şi continuă lupta în care am câştigat noi prima manşă. Garoflid a scris în Universul de azi un foarte judicios articol asupra problemei...
Cu tot ocultismul regimului impus întregii Europe, cu toate tăinuielile numai în parte, foarte în parte, justificate de necesităţile războiului - ne dăm şi noi, simplii contribuabili şi iloţi, seama că în Ungaria lucrurile se cam încurcă. Tensiunea între nemţi şi maghiari nu mai poate fi ascunsă. Telegrame D.N.B. au anunţat zilele acestea succesiv că Bárdossy fiind bolnav se retrage (s-a numit chiar succesorul său,un oarecare Capello sau aşa ceva, primarul Budapestei), că, chiar dacă nu s-ar retrage de tot (?), n-ar mai putea fi în acelaşi timp şi prim-ministru, şi ministru de Externe...

Radio Budapesta a anunţat, pe de altă parte, că poporul maghiar va fi chemat probabil la mari sacrificii, dar că aceste sacrificii nu au fost hotărâte de Guvernul ţării, ci impuse de puteri străine...
În acelaşi timp cu aceste aluzii directe la nevoia de a se trimite contingente mai serioase pe frontul ru­sesc şi la această tot atât de puţin ascunsă trecere a răspunderilor asupra aliaţilor germani, au izbucnit în mai multe garnizoane adevărate rebeliuni, de organizarea cărora Statul Major unguresc nu pare străin... Toate aceste reticenţe maghiare adăugate la alegerea fiului Horthy şi la toate provocările pe care «tigrii» le comit împotriva populaţiei germane din Ardeal au înfuriat pe nemţi, dar au neliniştit «par contre coup» şi pe unguri. Se zice (informaţiile Statului nostru Major) că au început să demonteze şi să transporte în Ungaria maşinăriile de pe la fabricile din Ardeal... şi au început să se vaite... Corespondenţii ziarelor maghiare din Bucureşti repetă pretutindeni: «De ce nu se înţeleg românii cu noi (!!!) - veţi vedea că nemţii ne vor lua şi Ardealul nostru şi pe al vostru şi vor forma un Stat autonom!» «Ardealul autonom sub conducere germană» e noua gogoriţă pe care au adoptat-o şi germanofobii noştri...

Până să ajungem la «Autonomia Ardealului», se încurcă iţele ungurilor şi e bine pentru noi...
Şi acesta e momentul pe care italienii l-au ales ca să scoată un număr întreg dintr-o revistă destinată tineretului fascist, consacrat Ungariei, singura putere în sud-estul Europei cu tradiţii politice, singura tare şi unitară, singura putere civilizatorie bazată pe o artă şi o literatură milenare! Şi după ce scriu asemenea prostii şi se aruncă în braţele inamicilor noştri seculari, macaronarii mai au curajul să ne trimită pe Ciano...
Maniu a trimis un nou Memoriu - de data asta lui Ică. Împotriva atitudinii saşilor, care au constituit un Grup Etnic Independent, adică un Stat în Stat, şi care se consideră ca parte inegrantă din Germania, primesc ordinele de la Berlin şi nu de la Bucureşti şi termină manifestele lor nu cu cuvintele: «trăiască Regele» sau «trăiască Conducătorul» (captatio benevolentiae!), ci cu «Heil Hitler!». Ca la unguri, apare şi la anglofilii noştri gogoriţa autonomiei Ardealului...

În cercurile naţional-ţărăniste se pretinde că în Munţii Apuseni oamenii concentraţi au refuzat să plece «fiindcă se rezervă pentru un alt război»! Săracii de ei, de ce nu i-o fi lăsând cafenelele politice în pace?
Zvonuri: Se zice că generalul Pălăngeanu va fi numit sub-şef la Marele Stat Major. În locul lui ar veni la Prefectura Poliţiei generalul Trincu, actual comandant al Pieţei Bucureşti.

Pamfil Şeicaru, împuşcă-francul de după celălalt război, a devenit multimilionar. Un prieten al său pretindea că ar fi om de 3 până la 400 de milioane... După ce şi-a clădit palatul Curentului şi a instalat împrimeria gazetei, avea 80 de milioane datorii, faţă de un activ cam echivalent. Acum datoriile au rămas tot 80 de milioane, dar valoarea activului a trecut la 500 de milioane... Şi ca om practic e foarte bine cu regimul, care-l însărcinează cu misiuni în străinătate. În curând va pleca în Italia «să coordoneze propaganda noastră»! Ce să coordoneze? Cât timp Italia va fi cu Ungaria în braţe, nu poate fi cu noi - după cum n-ar putea fi prietena Ungariei dacă ne-ar da mâna nouă... De ce nu pricep oamenii această simplă ecuaţie şi-şi mai bat capul cu un mofluz instalat în lagărul vrăjmaşilor noştri? Ca orice milionar bine văzut de Guvern, dl Şeicaru dă mese.

Săptămâna trecută, prietenii mei Radian şi Cecropid au prânzit la el cu Bova Scoppa şi cu dl Ică Antonescu... Dar n-au aflat nimic interesant – poate numai atât: dl Ică s-a declarat antilegionar feroce! Atunci de ce nu recheamă de la Berlin pe dl Amza, ataşat de presă şi legionar precum şi pe d. Sextil Puşcariu şi Gr. Manoilescu (fratele escrocului, escroc şi el), amândoi legionari şi puşi în fruntea Institutului nostru Cultural din capitala Germaniei? Şi pe alţii, şi pe alţii! Bietul Bossy se zbate între 1.000 de legionari, şi apoi tot el e acuzat că nu poate să-i stăpânească...

Miercuri, 11 martie
Ieri-dimineaţă n-am putut înregistra decât zvonuri cu privire la «demiterea» lui Bárdossy, deşi înlocuirea lui se făcuse luni-seara, în ajun. Ocultismul regimului (pentru ce, Doamne, secret, în schimbarea Guvernului vecinilor noştri?) ne-a îngăduit totuşi ştiri oficiale ieri după prânz. Bárdossy s-a retras pe motive de sănătate (să o creadă cine vrea!), în realitate demisia lui a fost provocată de încordarea relaţiilor cu Germania. Noul Guvern maghiar s-a constituit, în frunte cu Kállay, fost ministru al Agriculturii sub Gömbös. Kállay a luat provizoriu şi Afacerile Străine. În afară de dl Bánffy, Guvernul său e compus din necunoscuţi. Necunoscuţi cel puţin dincolo de graniţele hunilor. Faptul că Guvernul a fost compus în afară de lumea vedetelor politice (nici Kállay nu e vreo personalitate marcantă) e semnificativ...

(Continuarea în numărul următor)