x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (V)

0
Autor: Prof. Dr. Stelian Neagoe 14 Mar 2010 - 00:00

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871 în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955 în gulagul comunist din Sighetu Marmaţiei.



"1942 Sâmbătă, 3 ianuarie
Generalul Gherghe, prefectul Poliţiei, care va fi în curând înaintat şi va primi un comandament, a fost însărcinat să propună succesiunea sa la Poliţie gene­ralului Dombrovski, aceluiaşi general Dombrovski pe care Antonescu l-a dat afară din armată în septembrie 1940, cu alţi 10 generali, ca incapabil şi nedemn să mai figureze în cadrele armatei - aceluiaşi general Dombrovski tratat de "pungaş" şi a cărui gestiune la Primărie a fost supusă la zece anchete (fără a se găsi de altminteri nici o vină inculpatului...)!! Straşnică logică! Dombrovski a avut demnitatea să refuze net... Bravo lui!

După o ştire D.N.B. confirmată, pare-se, de New York, japonezii au ocupat Manila. N-o să mai avem sfoară pentru secerătorile noastre!

Proclamaţia lui Pétain, de Anul Nou, a produs la Berlin o explozie de venin şi astfel aflăm că pro­puneri concrete au fost făcute Franţei de către Germania şi că Franţa le-a refuzat - fapt pe care l-am bănuit, dar nu ne-a fost confirmat niciodată... Acum, ziarele germane afirmă că alte propuneri nu se vor mai face, şi regretă că Guvernul de la Vichy a crezut Germania slabă şi "nevoită" să se supună exigenţelor franţuzeşti...

În concluzie, presa germană declară că numai partea privitoare la politica internă din Manifestul Mareşalului Pétain are importanţă şi o comentează cu bunăvoinţă, de altfel...

Radiodifuziunea franceză a luat poziţie împotriva unora dintre afirmaţiile lui Churchill în America. Posturile franceze spun că, dacă  Anglia a vrut în 1939 pacea, a împins în tot cazul Franţa în război - că acuzaţia de lipsă de rezistenţă aruncată armatei franceze e cel puţin ciudată pe buzele unui englez, când se ştie că defecţiunea trupelor britanice în Belgia a provocat catastrofa - în fine în calificarea de "Guvern vândut" aplicată Guvernului de la Vichy, înseamnă că acel Guvern n-a vrut "să se lase cumpărat de cel de la Londra"...

Secolul al XVIII-lea a cunoscut "la guerre en dentelles" - secolul nostru asistă la războiul "à coups d'onde"!

Procesul împotriva lui Daladier, Blum, Gamelin etc., care trebuie să se deschidă la 15 ianuarie, va fi probabil amânat, căci dl Lagarde, preşedintele Curţii Supreme din Rions, şi-a dat demisia. În locul său a fost numit dl Caous, procuror la Curtea de Casaţie - şi dl Caous are nevoie să se iniţieze şi să studieze dosarele...


Ora 15.
Cernescu (şeful Contenciosului de la Societatea Bancară) a venit la amiază să mă informeze despre aprobarea permisului de circulaţie al automobilului meu, în cadrul noilor dispoziţii legale. Acest permis l-a obţinut prin generalul Mazarini, cu care e în termeni buni. Dar, pe lângă vestea aprobării permisului, mi-a mai adus de la Statul Major şi alte veşti, care m-au tulburat adânc...

"Merge prost în Crimeea" - au fost primele sale cuvinte - "şi e vorba să se evacueze întreaga peninsulă...". Eram tâmpit! Alaltăieri îmi spunea Buşilă că căderea Sevastopolului era iminentă, şi azi e vorba să se evacueze Crimeea!... Cernescu mi-a golit apoi sacul, pe care-l umpluse în birourile Statului Major. Ruşii debarcă întruna şi ameninţă să taie forţele de la Sevastopol. Simferopolul a fost ocupat de ei... Comandamentul german deliberează dacă trebuie sau nu să evacueze peninsula - hotărârea se va lua chiar azi, dacă nu e deja luată... Soldaţii noştri, ca şi cei germani, nu vor să se mai bată, sunt morţi de frig...

Ascultam şi parcă mi se părea că mi se îngheaţă şi mie sângele... "Da, continua Cernescu, se întâmplă lucruri bizare şi încă nu prea bine lămurite... La Balta, în Transnistria, soldaţi germani au descărcat 92 de camioane automobile române şi au plecat cu ele...".

Simţeam cum se moaie pământul sub mine... Să fie adevărat? Şi m-am gândit la tonul plin de grijă, la tristeţea ce se degaja dintre rândurile manifestelor şi ordinelor de zi de alaltăieri... M-am gândit la mobili­zarea generală declarată de toţi militarii iminentă, m-am gândit la chemările masive care au şi început - şi apoi nu m-am mai gândit la nimic!

La orele 15 am ascultat Comunicatul german: pe frontul de Est, la nord şi la sud lupte locale - pe sectorul Central, bombardarea Moscovei! S-ar putea oare ascunde evacuarea Crimeei, s-ar putea oare ascunde defecţiunea trupei în faţa frigului?

Toate sunt posibile... Numai de n-ar fi începutul dezastrului. O armată, când dă înapoi, nu o mai opreşte nimeni! Suntem în mâna Domnului...


Duminică, 4 ianuarie.
Aseară am luat masa la Nicu Greceanu cu genera­lul Stoenescu, ministrul de Finanţe. L-am tras la o parte şi l-am rugat să-mi spună ce ştia despre cele de pe front. Mi-a spus că citise telegramele oficiale cu o oră mai-nainte - ultimele telegrame - şi că nimic nu rezulta din ele în sensul unei descurajări sau defecţiuni pe front, din capăt în capăt; că nimic nu confirma ocuparea Simferopolului de către ruşi, ocupare despre care nu văzuse nimic nici în telegramele din zilele trecute, nici nu aflase ceva de la colegi sau de la Sta­tul Major...

Atât ştia, că ruşii debarcaseră şi la Feodosia şi la Kerci şi că surprinseseră pe nemţi în cantonamente unde se retrăseseră din cauza frigului excesiv. Stoenescu nu era deloc alarmat de situaţia frontului; toate mişcările forţelor germane erau impuse numai de catastrofalul ger, pentru o mai uşoară aprovizionare a unităţilor, şi ruşii se lăudau cu succese nejustificate, căci nu făceau decât să ocupe poziţii abandonate de nemţi... în Crimeea, situaţia e plicticoasă, dar Stoenescu nu se îndoia că ea va fi "regulată", dacă n-o fi şi fost deja... Vorbea omul cu atâta sinceritate încât nu pot admite că voia să-mi ascundă adevărul; rămâne de ştiut dacă vorbea întrânsul mai mult generalul sau finanţistul...

Pe de altă parte, generalul Trincu, comandantul Diviziei din Galaţi, care era şi el la masă, pretindea a şti că Brigada a 5-a de Cavalerie (a noastră) ar fi fost încercuită de trupele sovietice debarcate la Feodosia şi la Kerci... E drept că informaţiile lui Stoenescu nu excludeau o asemenea posibilitate... Recitesc Comunicatul german de ieri: lupte locale pe un frig excesiv...

Frigul! Ne omoară frigul! Aşa ceva nu s-a mai pomenit de 25 de ani. O spun Observatoarele meteorologice. La Atena au fost -5° şi a nins! A nins şi la Smirna! În Epir, temperatura a scăzut până la -16°. În Turcia -25°. La Istanbul au murit oamenii de frig. La Sofia au îngheţat 35 de precupeţi, în carele lor, în drum - noaptea - spre târg!

Ce să mai zicem despre cele -45° de la Moscova şi despre soldaţii germani morţi îngheţaţi (Radio Londra vorbeşte de 20.000!!) pe care sovieticii i-au plimbat cu camionul prin oraş, în picioare, legaţi în snopi siniştri...

Nu se poate ca acest frig infernal să mai dureze mult; am impresia că deja bate în retragere: azi-dimineaţă nu mai erau decât -7° (aseară -6°). M-am tâmpit şi eu de frig şi nu mai ştiu ce să cred...

Ziarele de azi-dimineaţă publică Comunicatul german de ieri, fără nici un comentariu. Bineînţeles, nimic despre Crimeea... În schimb, ştiri cu vadra mare din Pacific, parcă numai japonezii ar fi pe lume. Succesele japoneze merg înainte. Ocuparea Manilei şi a bazei navale Cavite, din faţa capitalei Filipinelor, constituie o dublă lovitură pentru americani, căci ei au pierdut în acelaşi timp şi cea mai bună şi mai înaintată bază navală din Pacific - şi prestigiul lor. Ca Stat protector al Filipinelor, n-au fost într-adevăr în stare să dea acestora un ajutor eficace şi să le trimită, dacă nu o flotă, cel puţin avioanele necesare...

În ce priveşte Singapore-ul, "chestia" va mai dura. Japonezii sunt încă la 230 de kilometri de oraş şi forţele japoneze înaintează cam cu 15-20 de kilometri pe zi. Nu vor ajunge în faţă de Singapore decât peste vreo 15 zile - abia atunci va începe atacul...
Va urma
Citeşte mai multe despre:   istorie politica

Serviciul de email marketing furnizat de