x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXII)

0
Autor: Prof. Dr. Stelian Neagoe 08 Aug 2010 - 00:00

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871 în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955 în gulagul comunist din Sighetu Marmaţiei



"1942, Joi, 29 ianuarie
Solacolu (directorul Agenţiei telegrafice Rador) îmi spune că mutarea Cartierului comandamentului local german (nu al lui Hitler, cum s-a spus) de la Smolensk la Minsk e un fapt îndepli­nit, că ruşii înaintează mereu, că au ajuns la 124 kilometri de frontiera Lituaniei, că Cripps, ambasadorul englez, a declarat într-un interviu că ruşilor nu le pasă de ofensiva germană din primăvară şi că vor izgoni ultimul picior de neamţ din Rusia în toamna anului 1942 şi în iarna anului 1943... Toate aceste ştiri, Solacolu le-a cules din comunicatele şi telegramele ruseşti şi englezeşti... Pe de altă parte, lt. col. Olteanu, aghiotantul lui Pantazi, mi-a comunicat aseară că pe frontul oriental toate merg bine, că germanii sunt stăpâni pe situaţie, că cu tot frigul îngrozitor şi zăpada mare, sovieticii nu pot decât să ocupe zonele abandonate de nemţi pe motive strategice şi tactice, şi că Statul nostru Major nu e deloc îngrijorat... Pe cine să crezi? Ade­vărul nu e pentru noi, turmă anonimă şi dispreţuită de zei! Să ne închinăm lui Dumnezeu şi să aşteptăm...

Succesele ruseşti nu pot însă să fie prea mari, dacă sunt, căci altfel tonul discursului lui Churchill n-ar fi aşa de pesimist. Primul-ministru englez a declarat că tot efortul Angliei şi Americii e îndreptat împo­triva Germaniei, căci Germania înfrântă va fi lichidată «ipso facto» şi situaţia din Extremul Orient, pe când o victorie împotriva japonezilor n-ar atinge poziţia mi­litară a nemţilor. Astfel stând lucrurile, dacă frontul germano-rus s-ar clătina, Churchill ar intona imnuri de victorie şi n-ar vorbi cum a vorbit şi n-ar fi spus: «Situaţia Angliei pe câmpul de război e rea, dar poate să fie şi mai rea!». Pesimismul şi sinceritatea lui Churchill au mirat pe unii, au impresionat pe alţii. Conducătorul războiului britanic a mărturisit că campania din Africa septentrională nu a atins ţintele propuse şi n-a izbutit decât să apere pentru moment Egiptul; că s-a înşelat asupra momentului intrării Japoniei în război, ca şi asupra forţelor acestui imperiu; că Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud au cerut ca armatele lor să se înapoieze acasă ca să-şi apere vetrele şi că el, Churchill, a consimţit la aceste rechemări - că, în fine, producţia de armament atât în Anglia, cât şi în Statele Unite n-a dat rezultatul aşteptat. Singura nădejde a englezilor este că toate lucrurile vor merge mai bine de la 1943 înainte! Dezbaterile nu s-au terminat încă, Churchill a hotărât să lase discuţia liberă în Cameră ca şi în presă, pentru ca fiecare să-şi verse focul. Va cere însă la sfârşit un vot de încredere, pe care mulţi deputaţi l-au afirmat inutil...

A apărut un decret-lege prin care se orânduieşte câte un «îndrumător» pe lângă fiecare întreprindere metalurgică a cărei fabricaţie e în legătură cu apărarea naţională. «Îndrumătorul» va fixa felul şi calitatea fabricaţiei pe care o va controla; va putea înlocui pe directori, pe administratori şi chiar întreg Consiliul de Administraţie; va fixa preţurile şi va putea angaja sau înlocui pe tehnicieni şi pe specialişti etc. Decretul copiază regimul stabilit în Germania, dar România nu e Germania. La noi, «îndrumătorul» nu va avea decât un gând: să înlocuiască pe cei care conduc întreprinderea prin oamenii, prietenii sau neamurile lui... Lumea noastră industrială e în fierbere şi demersuri au fost întreprinse pe lângă Antonescu, care, prin măsurile luate în ultima vreme, pare să justifice zvonurile ce circulă tot mai insistent, cum că ar fi pe drumul nebuniei...

Şi în armată se zice că ar fi mare fierbere printre generali, care, grupându-se în jurul lui Iacobici, ar fi pe punctul de a se răzvrăti. Dar se spun atâtea... Din tot ce se spune, trebuie cules cu dramul, şi încă... Ultima zăpadă, care a căzut liniştit în Bucureşti, a căzut cu viscol în restul ţării. Aproape toate liniile sunt înzăpezite. Spre Oltenia, spre Moldova, spre Dunăre nu mai circulă nici un tren. De şosele, nu mai e de vorbit - au dispărut sub troienele de zăpadă. Dacă nu va mai viscoli - şi vremea pare că s-a pus la senin -, liniile fe­rate vor fi deblocate în două zile. Multe locomotive s-au defectat: le-au îngheţat ţevile. Toate pacostele...

Ziarele publică adresa de felicitare trimisă de ziua lui (Sf. Ion) Mareşalului Antonescu de către «Blocul Generaţiei Naţionaliste din 1922» în frunte cu Dănulescu. Necunoscută până ieri, această grupare a devenit foarte numeroasă şi aci e pericolul: se strecoară în ea elementele Mişcării Legionare - şi gruparea devine astfel un cal troian prin care «indezirabilii» caută, şi reuşesc, să se strecoare în cetate. Într-o bună dimineaţă, caraghiosul de Dănulescu va fi înlăturat şi ne vom afla din nou în faţa «Verzilor» sub altă titulatură. Oare nu are Antonescu ochi să vadă? Adresa trimisă lui Antonescu e de o platitudine revoltătoare şi aproape ironică. Între alte exagerări, Mareşalul e ca­lificat de «ctitor al veciniciei neamului»!!! Toţi militarii sunt la fel: nu pot rezista linguşitorilor! Şi astfel cad în prăpastie! Reichs-mareşalul Göring, care se află în Italia, va merge în Sicilia şi de acolo va lua probabil comanda acţiunii aeriene împotriva englezilor, în Mediterana. Telegrama vestitoare a acestui mare eveniment conţine însă acest probabil, aşa încât trebuie să mai aşteptăm confirmarea ştirii...


Vineri, 30 ianuarie

Gerul în uşoară scădere: azi-dimineaţă numai -16°. Zile însorite şi ieri şi azi. Ieri la amiază n-au mai fost decât -10°. De la Breasta mi se telefonează că a fost un viscol grozav, iar zăpada e atât de mare, încât n-au mai putut ieşi din casă... Temperatura -27°! Oamenii cei mai bătrâni din sat nu-şi aduc aminte de o asemenea iarnă. În Bucureşti, aspectul străzilor e ceva fantastic. Se curăţă pe capete şi nu se simte nimic. Munţii de zăpadă se ridică de o parte şi de alta a uliţelor şi abia se poate răzbi printre ei...

Cu toată iarna catastrofală, pare - oricât ar fi de contradictorii ştirile ruso-britanice şi cele nemţeşti - că frontul împotriva bolşevicilor se menţine conform programului, neatins în liniile lui esenţiale. În Comunicatul de ieri citim chiar că armatele germane au înregistrat succese serioase de-a lungul întregii linii a frontului. În Crimeea, o încercare de debarcare pe coasta de sud a fost nimicită de trupele noastre şi de cele germane care au făcut 840 de prizonieri şi au capturat 12 tunuri şi 11 mitraliere. Gerstenberg (ge­neralul) «a explicat» ieri lui Dombrowski că atacurile ruseşti nu sunt serioase, că relativele lor succese pe ici, pe colea se datoresc faptului că Comandamentul german a trimis cea mai mare parte a trupelor acasă, la repaus, în vederea ofensivei de primăvară, lăsând pe front minimul necesar pentru apărarea poziţiilor importante pe care de altminteri le apărau mai bine zăpada şi frigul."
Va urma
Citeşte mai multe despre:   istorie politica

Serviciul de email marketing furnizat de