x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Istorie politica Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXV)

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXV)

de Stelian Neagoe    |    05 Sep 2010   •   00:00

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

"1942,
Luni, 2 februarie

Spicuiri din ultimele discursuri: Churchill a afirmat apăsat că pentru Anglia războiul se decide în Europa şi în Atlantic; toate celelalte teatre de luptă sunt secundare, mai ales Pacificul... (O fi spus-o ca să consoleze pe englezi, că într-adevăr aşa gândeşte? În acest caz gândeşte altfel decât negustorii din City, căci de când cu succesele japonezilor în Extremul Orient, valorile au scăzut catastrofal în bursa din Londra...).

Din declaraţiile lui Hitler: Cât va fi el în viaţă, Germania nu va mai semna o pace ca cea din 1919. (Nici după moartea lui, în ipoteza că ar fi ucis?). După războiul acesta sau nu va mai rămâne în Europa nici un german, sau nici un ovrei... Nimeni nu poate prevede dacă războiul se va termina sau nu anul acesta, dar ceea ce poate afirma el, Hitler, e că anul 1942 va fi un an de mari victorii germane.

Între Aliaţi. Un colonel italian care vine de la Stalin (pe Doneţ), unde e stabilit Cartierul de Comandament al trupelor italieneşti, povesteşte că între soldaţii lui Hitler şi ai lui Mussolini sunt frecături zilnice care ajung câteodată până la ciocniri... După înţelegerile Statelor Majore, aprovizionarea trupelor italiene e în sarcina nemţilor - dar aceştia îndestulează întâi oamenii lor şi de multe ori macaronarii primesc numai pâine uscată sau chiar nimic. De aci protestări, urlete şi şterpelire de merinde de la locuitori, şterpeliri strict interzise de poliţia militară germană, şi de aci alte nemulţumiri... Într-o zi, trei soldaţi italieni prinseseră trei găini, dar un jandarm german a vrut să le confişte. Italienii au bătut măr pe neamţ şi... au mâncat găinile. În altă zi, un soldat italian a vrut să intre în cinematograful militar cu «o damă» dar a fost oprit de santinelele germane. Italianul a revenit după o jumătate de oră cu 40-50 de camarazi şi bineînţeles cu dama şi, după ce au pătruns cu toţii în sală, au spart şi stricat totul, încât au trebuit 8 zile ca să se repare stricăciunile...

Aşa e pe front. Iar în Italia înjură toţi pe nemţi de-i spurcă. Numai Hitler şi Mussolini se înţeleg. Din care cauză «boborul» a început să înjure, de la Napoli până la Milano, şi pe Mussolini...

Marţi, 3 februarie
Comunicatul german de ieri anunţă lupte violente, pe un viscol îngrozitor, în sectorul de Sud al frontului rusesc - în regiunea Doneţului. Deşi Londra şi ruşii pretind că au străpuns frontul, nemţii afirmă că au oprit ofensiva, şi sper că spun ei adevărul, căci până acum tot ei au avut dreptate afirmând că stăpânesc situaţia în toate sectoarele frontului răsăritean. Pe de altă parte, pe tot restul acestui front, forţele germane au înregistrat succese destul de importante, respingând atacurile bolşevice şi distrugând mult material de război. De la 24 la 30 ianuarie, Sovietele au pierdut 164 avioane, iar nemţii numai 33. În Africa de Nord, forţele britanice au fost respinse cu 300 kilometri înapoi şi până acum germanii şi italienii au capturat sau distrus peste 300 de care de asalt, printre care unele de model mare american.

Forţele Axei au pus mâna şi pe un mare depozit de benzină, pentru ele de o importanţă covârşitoare, căci aduc cu greu carburantul peste mare. Localităţile Barce, pe mare, şi El-Abiar, în nisipuri, amândouă situate la est de Bengazi, au fost ocupate de trupele lui Rommel. La Berlin se constată totuşi că planul iniţial al ofensivei britanice - ocuparea întregii coaste până la graniţa Tunisiei - a fost spulberat.

În Extremul Orient, japonezii sunt astăzi stăpâni pe întreaga Malaiezie şi toate sultanatele din Peninsulă au fost puse sub autoritate niponă. Atacul Singaporelui a început de duminică, 1 februarie. După ştirile corespondenţilor de ziare suedezi din Londra, opinia publică engleză e foarte pesimistă asupra soartei Singaporelui, că va trebui să capituleze, cu toate apărările militare ridicate de Guvernul britanic şi care au costat peste 30 milioane de lire sau mai bine de 30 miliarde de lei, bani aruncaţi în vânt!

În Birmania, oraşul Mulmein, al III-lea oraş al Birmaniei, a fost ocupat de japonezi ieri-dimineaţă...
Refik Saidam, primul-ministru turc, a vorbit duminică la Radio, ca să precizeze politica Turciei. A precizat că nu s-a schimbat nimic în hotărârile Guvernului de la Ankara, care rămâne pe poziţiile sale de la începutul războiului: neutralitate sinceră şi dorinţă de a nu fi antrenat în război. Cu alte cuvinte, cu curul pe două scaune, bine şi cu unii, şi cu alţii... Foarte frumos - dar cât va mai putea ţine această politică de echilibru? Până se va rupe definitiv şi echilibrul dintre Puterile beligerante...

Göring se plimbă în Italia de la 24 ianuarie... E când la Roma, când în Sicilia. Unii spun că se pregăteşte o descindere în Malta, în genul operaţiunilor săvârşite anul trecut în Creta...
În Norvegia, mare schimbare de ordin politic. De la 9 aprilie 1941 şi până acum, Norvegia a fost administrată de un Consiliu de Stat numit de germani şi prezidat de Verbogen, în numele Reichului. Acest Guvern provizoriu a fost înlocuit printr-unul definitiv şi independent de germani, în fruntea căruia a fost chemat dl Quisling. Ministerul a fost complectat numai cu elemente norvegiene şi se vorbeşte de convocarea unui Parlament... Se vorbeşte chiar de încheierea foarte apropiată a unui tratat de pace între Germania şi Norvegia, tratat care va fi semnat de noul Guvern ce deţine completa suveranitate a Statului. În cazul semnării unei păci, trupele germane nu vor părăsi totuşi Norvegia, urmând să o apere împotriva unui eventual atac englezesc...

Sâmbătă-seara a fost inaugurat la Facultatea de Drept, sub conducerea lui Finţescu, decanul, serviciul «Educaţiunii cetăţeneşti a studenţilor». Acest serviciu e încadrat în al Premilităriei, şi va consta în conferinţe şi «coloquii» săptămânale sub direcţia domnilor profesori... Încercare lăudabilă, numai să reuşească cu proştii de studenţi...
În lagărul de prizonieri din Budeşti a izbucnit o teribilă epidemie de tifos exantematic. Mor câte 100 pe zi... Primarul din Budeşti pretinde că nu mai are unde să-i îngroape... Vai de bieţii oameni! Mă întreb cum au putut suferi frigul îngrozitor prin care au trecut, şi lipsa de toate! Ce trebuie să fie! De la năvălirea barbarilor, cred că omenirea n-a mai trecut prin asemenea chinuri.

Ultimul fiu al Marielei Săulescu (fiica lui Mişu Săulescu) a murit de pneumonie, în vârstă de 16 ani... Mariela Săulescu a fost căsătorită cu Iuraşcu (ministrul plenipotenţiar), cu care a avut trei copii, şi de care a divorţat ca să-l ia pe Osvadă, ardeleanul. Osvadă avea însă o nevastă oarbă, pe care a lăsat-o ca să o ia pe Mariela. Oarba a blestemat-o pe Mariela, după toate regulile, şi rând pe rând Mariela a pierdut pe cei trei copii ai ei, şi pe Osvadă însuşi... Teribil. Blestemul dnei Osvadă, îmi reaminteşte altul - pe al dnei Wartiadi, prima soţie a lui Jon Cantacuzino (Pipelet), care a abandonat-o pentru Marie Fălcoianu. Cum a intrat Marie Fălcoianu în casa ei, a început să bolească, iar după ce a turnat 4 copii lui Cantacuzino, s-a paralizat... De copii s-a ales apoi praful. Singurul băiat a fost ucis într-un accident de avion, iar de cele 3 fete, mai bine să nu mai vorbim..."
(Va urma)

×
Subiecte în articol: istorie şi politică