x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Istorie politica Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXXI)

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXXI)

de Stelian Neagoe    |    10 Oct 2010   •   00:00

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

„1942,
Marţi, 10 februarie


Se zice că Manolescu-Strunga va fi trimis la lagăr, sau chiar dat în judecată... L-a curăţat fără să vrea Ghiţă Mironescu. Mergând la Mareşalul Antonescu ca să îi ceară nu ştiu ce, Moş Ghiţă a fost primit de irascibilul dictator cu cuvintele: «Cum? D-ta, unul din oamenii cei mai bogaţi din ţară n-ai dat nimic pentru spitalele de răniţi?» - «N-am dat?...Mi se pare că am dat»... a răspuns Mironescu şi a cerut voie să telefoneze. Primind prin fir informaţiile necesare (căci uitase ce făcuse...), Moş Ghiţă a replicat cu ifos: «Domnule Mareşal, am dat un milion şi 14 vagoane de bere»... Cercetând, Antonescu a constatat că vagoanele cu bere fuseseră vândute de Manolescu-Strunga în complicitate cu d-na Barbul, confidenta d-nei Veturia Goga... A urmat un tărăboi grozav, şi ordinele de urmărire contra lui Manolescu... Dar poate că d-na Barbul va linişti apele...

Scanavi mi-a povestit aseară la Negroponte una bună. Regelui Carol al II-lea i-au mai rămas în pro­prietate acţiunile de la Banca de Credit - suma „recuperată" de Stat, de 190 milioane (cifra definitivă, după mai multe reduceri) fiind plătită cu alte bunuri. Regele a dăruit aceste acţiuni ale Băncii de Credit lui fiu-său Mihai, dar de fapt le administrează Regina Elena. Mihai, Elena şi Elisabeta sunt astfel pro­­prietari ai pachetului majoritar al Băncii. Sfătuindu-se cu Scanavi, cele două Regine au fost de acord ca singurul om care ar putea da Băncii îndrumările cele bune, aş fi eu!!!! Au căzut de asemenea de acord, că înainte de a-mi vorbi mie, trebuie să aibă aprobarea Mareşalului Antonescu şi Regina Elena s-a însărcinat cu consultarea Conducătorului... Acum câteva zile Regina Elena a chemat pe Scanavi să-i spună că Mareşalul Antonescu n-a avut nici o obiecţie de făcut şi a aprobat numirea mea!

Scanavi minte foarte des. Nu ştiu ce o fi adevărat în istorioara lui. Vom vedea. Interesant, că Antonescu n-are nici o obiecţie împotriva mea, dar poate să am eu obiecţii de făcut împotriva unei numiri care se cam potriveşte ca nuca în perete!


Miercuri, 11 februarie
Moină, + 2°, iată - iarna a reintrat în normal. Pe frontul rusesc, lupte crâncene, dar cu efective reduse. Ruşii par a face sforţări disperate pentru a profita de ultimele săptămâni ale iernii, dar atacurile lor sunt respinse de nemţi pretutindeni. Forţele germane au contraatacat cu succes în mai multe puncte ale frontului. În Africa nimic nou.

În Extremul Orient, japonezii concentrează toate sforţările lor împotriva Singaporelui. Au reparat digul care uneşte insula cu Malaezia şi prin acest dig au pătruns adânc spre Singapore. Au debarcat de asemenea în mai multe puncte şi comunicatul lor de ieri anunţă că generalul comandant al forţelor care atacă a cerut capitularea oraşului...
Radio Londra mărturiseşte că situaţia Singaporelui a devenit critică, că japonezii au ajuns să împingă unele detaşamente până la 5 kilometri de oraş...

În schimb, emisiunile engleze anunţă un mare succes în Pacific, unde escadrilele americane au surprins un convoi japonez şi ar fi scufundat 60 de vase... În ce priveşte Filipinele, emisiunile engleze pretind că nu numai insula Luzon n-a fost cucerită de japonezi, dar chiar că generalul Mac Arthur ar fi parvenit să restabilească situaţia. Atâta despre întâlnirea din Pacific, cât şi despre situaţia în Filipine, agenţiile şi comunicatele germane şi japoneze sunt mute...

Vasul „Normandie" (Când a fost lansat, cu cele 83.000 tone ale sale, „Normandie" a fost considerat ca o minune a tehnicii moderne. După dânsul, a fost lansat „Queen Mary" cu 84.000 tone. „Normandie" poate transporta 19 750 de pasageri), fala Franţei, sechestrat de americani şi botezat „Lafayette", a luat foc în portul New York-ului, pe când se lucra pe el la transformarea amenajamentelor pentru transportul de trupe. La început s-a crezut că vasul e pierdut; ultimele telegrame anunţă însă că focul a fost stins. Pagubele ar fi de peste 5 milioane de dolari: au ars trei etaje de punţi. Din cei 2.500 lucrători care lucrau pe el, a pierit numai unul, dar sunt mulţi răniţi. Guvernul francez va reclama despăgubiri...

Discursul lui Cripss, la Bristol, e viu comentat în presa berlineză, care nu pierde nici un prilej pentru a încerca să dovedească că Anglia vrea să bolşevizeze Europa şi că Germania luptă pentru salvarea lumii de comunism. Cripss ar fi spus că în caz de victorie engleză, Rusia bolşevică va deveni cel mai puternic Stat din Europa şi îşi va muta capitala la Berlin.

Să fim însă drepţi: Cripps e un porc de bolşevic (şi pentru acest motiv a fost numit ambasador la Moscova) - şi Cripss nu e Anglia.
Mareşalul Cian-Kai-Shek şi madama sunt în Indii, unde au fost invitaţi de Vice-Rege, pentru coordonarea operaţiunilor militare, zic englezii - pentru împăcarea lui Gandhi, adaugă nemţii... Deocamdată nu sunt semne de împăcare între Guvernul din Ciung-King şi japonezi... Misterioasa explozie a lăzilor expediate de la Gibraltar pe adresa Consula­tului britanic din Tanger, explozie care a costat viaţa a 14 oameni şi a provocat tulburările şi manifestările deunăzi împotriva englezilor -, continuă să fie comentată cu patimă în presa spaniolă şi în cea germană. S-au găsit lăzi încărcate cu explozibile, şi arme, la hotelul „Bristol" din Tanger. Scopul urmărit de englezi nu e încă lămurit, dar e evident că încercarea lor numai favorabilă menţinerii autorităţii spaniole, n-a fost.

Am citit ieri in extenso (text german), ultimul discurs al lui Hitler. Pe lângă cele notate în aceste „Însemnări" la data acelei cuvântări - se mai degajă din cuvintele lui Hitler intenţia fundamentală de a convinge că Germania luptă contra bolşevismului pentru lumea întreagă şi că toate popoarele câte mai sunt în stare să judece fără patimă trebuie să se strângă în jurul stindardelor germane spre a-şi salva existenţa... Nu e drept ca numai tineretul german să-şi dea viaţa pentru salvarea tuturor. În ce ne priveşte, noi românii am dat şi vom da contribuţia noastră de sânge... De ce comit oamenii greşeli inutile? De ce o fi încredinţat Antoneştii lui Pella reorganizarea Ministerului de Externe? Acest Pella a fost una din figurile cele mai odioase ale regimului carlist;  o lichea, un incapabil, un lacom şi un ari­vist. Iată-l acum „om de încredere" al regimului „de epuraţie"!!

Proiectul lui Pella, pe lângă că e tâmpit, nu urmăreşte decât consolidarea poziţiei sale şi posibi­litatea celor 3 nepoţi ai lui din Ministerul de Externe să sară peste 3 grade... Şi dl Antonescu, care urlă împotriva abuzurilor şi favorurilor fostului regim, plăteşte pe dl Pella în franci elveţieni, ceea ce îi constituie o leafă de mai multe sute de mii de lei pe lună. După cum se vede nimic nu s-a schimbat în putregaiul nostru...

Fiindcă veni vorba de putregai, să notăm un zvon care circulă în anturajul Preşedinţiei. Casa lui Nae Ionescu ar fi fost cumpărată pentru Mareşalul Antonescu cu 70 milioane lei (?!), din care 17 mi­lioane au rămas, ca şpert, în buzunarele Veturiei Goga. De ce nu s-o fi cotorisind Antonescu de matracuca asta?

S-a hotărât de Guvern să se trimită 2.000 de tone porumb pentru ajutorarea aromânilor din Macedonia grecească, unde oamenii mor, literalmente de foame. Un alt stoc de alimente, de tot felul, va fi trimis şcolilor şi bisericilor româneşti din Epir... S-au deşteptat guvernanţii noştri cam târziu, dar bine că s-au deşteptat...

(Va urma)

×
Subiecte în articol: istorie politica