x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Istorie politica Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXXV)

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXXV)

de Stelian Neagoe    |    07 Noi 2010   •   00:00

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

"1942,
Duminică, 15 februarie

Serviciul Meteorologic militar german a prezis pentru azi un val de frig nemaipomenit, aşa încât am aşteptat această zi cu groază. Meteorologii s-au înşelat însă, căci toată noaptea termometrul nu s-a coborât sub 0° şi azi-dimineaţă arată + 2°... Cerul e înnorat şi e bine că e aşa, căci suntem în 2 februarie stil vechi şi, dacă nu iese soarele, ursul nu se mai întoarce în vizuina lui şi vine primăvara.

Toată presa germană consacră articolele cele mai elogioase lui Antonescu şi frăţiei de luptă germano-române. Poate că nemţii nu sunt sinceri şi că laudă ditirambic pe Antonescu pentru că va fi consimţit să satisfacă toate cererile germane. Dar dacă sunt sinceri, tot ce scriu despre drepturile României într-o Europă reînnoită trebuie să fi deprimat mult pe unguri, deşi nu se precizează nimic asupra cristalizării acestor drepturi... Dar ce se poate citi între rânduri, comentariile presei române sunt mai elocvente decât orice precizare - dat fiind că în Germania ca şi în România presa nu e decât ecoul năzuinţelor guvernamentale... Din câte se poate ghici, călătoria lui Antonescu la Marele Cartier german şi la Berlin pare să se contureze ca un mare succes. Peste câteva zile vom fi lămuriţi...

Din ştirile ce vin de pe frontul oriental reiese tot mai vădit că ofensiva de iarnă a ruşilor a dat greş. Mai dau ei năvală, dar atacurile lor se prăbuşesc toate. Germanii au început să contraatace mai cu temei şi în mai multe puncte au reuşit învăluiri. Unele sunt în curs... Pe sectorul de Sud, trupele româneşti au luat parte la ultimele lupte şi s-au distins. O spun nemţii...

Linia frontului, aşa cum e acum desenată pe hartă, rămâne favorabilă nemţilor, pentru ofensiva lor de primăvară. La Singapore, în Birmania, în Filipine - japonezii continuă operaţiunile lor de curăţire. A început atacul asupra Insulei Sumatra, unde un număr destul de mare de paraşutişti a fost aruncat. Pe lângă vasele «Scharnhorst» şi «Gneisenau», şi o dată cu ele, au mai trecut prin Canalul Mânecii crucişătorul «Prinz Eugen», mai multe distrugătoare, torpiloare şi vase rapide de patrulare. O întreagă flotă, pusă sub comanda amiralului Ciliax. După lupta din nordul Atlanticului, în care a fost scufundat marele cuirasat britanic «Hood», flota germană, după ce pierduse cuirasatul «Bismarck», s-a refugiat la Brest, unde şi-a reparat avariile. Englezii au bombardat cu avioanele Brestul cât au putut şi au afirmat că escadra germană nu va mai ieşi în larg... Şi iată că a ieşit şi netulburată a trecut prin Canalul Mânecii şi a ajuns acasă...

La Londra şi în toată Anglia, consternarea e de necrezut. Faptul că o flotă inamică a putut trece netulburată prin apele teritoriale engleze a impresionat mai mult ca pierderea Hong-Kongului şi Singapore-lui. Radio Londra a declarat ieri că e «cea mai mare înfrângere engleză suferită de 300 de ani», iar Times scrie că de 100 de ani n-a mai trecut un vas străin prin apele Mânecii, fără voia Amiralităţii. Guvernul Churchill e atacat de toate ziarele şi în opinia publică acţiunile amicului Winston au scăzut întru atât, încât numai lipsa de oameni capabili îl mai menţine în fruntea ministerului. Reacţii pe terenul politic, ca şi pe cel al înaltelor comandamente sunt totuşi de aşteptat... Ca să-şi consoleze auditorii, postul de radio Londra a anunţat ieri că americanii au debarcat în Insula Sumatra. Dar câţi? Poate 50 de gangsteri şi 50 de gunmen, ca să organizeze un spectacol alături de cunoscutele dănţuitoare jawaneze!

La Sport-Palast în Berlin, în prezenţa lui Hitler, au fost promovaţi 9.883 (!) ofiţeri ieşiţi din şcolile militare (uscat, apă şi aer). Führerul şi Göring au ţinut cuvântări patriotice.
Armamentul de pe linia Maginot a fost transportat de nemţi pe coasta Franţei. S-a creat astfel pe o întindere de peste 1.000 de kilometri, dar mai ales pe coastele Mânecii o linie de apărare împotriva oricărei încercări de debarcare... Cine ar fi crezut, când a fost construită, că linia Maginot se va întoarce împotriva englezilor!

Au reînceput incidentele în Franţa, între francezi şi nemţi. Un soldat german a fost ucis la Tours şi un tren militar a fost atacat lângă Rouen. Germanii au dat termen până azi francezilor să descopere pe vinovaţi. De nu vor fi descoperiţi, Comandamentul armatei de ocupaţie va dicta iarăşi măsuri severe de represalii...

Un Consiliu Economic ţinut sub preşedinţa dlui Ică a hotărât între altele înfiinţarea unui Credit Viticol: Nolică Antonescu şi-a văzut în fine visul cu ochii - nu degeaba sunt Antoneştii la Putere... Acelaşi Consiliu s-a ocupat şi cu aprovizionarea Capitalei cu lemne... pentru anul viitor! Pentru acum, crape lumea de frig, tot înjură ea Guvernul!
În Memoriul trimis de Maniu şi Dinu Brătianu lui Antonescu, prin Gheorghe Brătianu, era o frază mai ales făcută să placă Mareşalului... «Dacă mai credeţi şi Domnia-Voastră în victoria Germaniei». Antonescu a avut nas de copoi când a refuzat să primească Memoriul...

De altminteri, acest Memoriu nu conţine cine ştie ce: numai sfatul să păstreze intacte armata şi armamentul nostru ca să le putem folosi la sfârşitul războiului împotriva ungurilor şi împotriva... ruşilor! Întrucât priveşte pe ruşi, parcă tot mai simplu e să-i batem acum cu ajutorul nemţilor - iar despre unguri, nu cu armele ne vom atinge scopul, ci eventual prin milostenia nemţilor sau a englezilor - căci nu noi, ci ei (unii sau alţii) vor decide soarta lumii şi a Europei...

Din «metodele» de guvernare ale actualului regim: de mai bine de o lună (parcă sunt două) de când a fost numit generalul Constantin Constantin, nu s-a putut încă redacta şi promulga decretul-lege de organizare a Subsecretariatului Aprovizionării, trecut la Ministerul Apărări Naţionale - aşa încât Constantin general, funcţionează fără bază legală!!! Alcătuirea organizaţiunii Aprovizionării a fost încredinţată generalului Dobre, specialist în tunuri şi muniţii...

Alta: Iacobescu, secretar general la Ministerul Economiei Naţionale, a fost destituit, fiindcă şi-a făcut datoria. De necrezut, dar e aşa! Iacobescu fusese numit sub legionari, dar era un legionar cumsecade, priceput şi harnic. Prieten cu Ică Antonescu, fusese menţinut şi după evenimentele din ianuarie 1941. Când a fost numit Marinescu ministru, Iacobescu s-a dus la Ică şi i-a spus că pune demisia la dispoziţia Guvernului. Ică a protestat şi i-a spus să rămână neclintit la locul lui, «căci era ochii lui (adică spionul lui) la Ministerul Economiei».

Omul a rămas, dar după câteva zile i-a cerut Marinescu demisia, oferindu-i o bună compensaţiune. Iacobescu a dat demisia în scris, dar a telefonat lui Ică, şi demisia a fost ruptă. După câtva timp, acest favorit al Antoneştilor a fost însărcinat de Mareşalul Antonescu cu o anchetă la nişte fabrici din Arad şi Timişoara. Având şi altele de făcut, Iacobescu a lucrat la achetă, dar cam încet."

(Va urma)

×
Subiecte în articol: istorie politica