Din însemnărilezilnice ale lui Constantin Argetoianu (52)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

 „1942
Miercuri, 11 martie
Guvernul nou are misiunea să readucă Ungaria în cadrul catehismului de la Berlin, dar nici un om politic de seamă nu vrea să-şi ia această răspundere... Pentru noi, schimbarea n-are vreo importanţă directă. Ne ura Bárdossy, ne va urî Kállay. Dar poate să aibă una indirectă: cu Bárdossy, Berlinul se supărase împo­triva maghiarilor – cu Kállay poate să se împace iarăşi... Pentru noi, nici un câştig! Personal, prăbuşirea lui Bárdossy îmi face plăcere. Prea aveam în amintire rânjetul lui veninos şi nu pot să uit întâlnirile mele cu el, pe când eram ministru. Sub aparenţe blajine, ascundea împotriva noastră o ură de neînvins, sub milogelile lui fierbeau toate ameninţările neputinciosului plin de nădejdi de răzbunare... «Nous sommes un petit pays, vous étes un grand pays: soyez larges et généreux...» – era fraza cu care termina atâtea cereri imposibile de satisfăcut... Apoi formidabila şi nejustificata lui carieră (era un sub-mediocru) revolta simţul meu de dreptate... O fi un mediocru şi Kállay (mai mult decât sigur că e), dar cel puţin nu-l cunosc!

De pe fronturi, nimic senzaţional nici azi. În Europa şi în America, opinia publică e sub impresia formidabilelor succese japoneze. Japonezii îşi netezesc victoriile şi îşi organizează ocupaţia ţinuturilor cucerite. După ultimele telegrame, au debarcat masiv în Noua Guinee, probabil cu intenţii precise împotriva Australiei, acum direct ameninţată. Au şi început bombardările aeriene a principalelor baze navale şi aeriene australiene. Pe de altă parte, se pare că Comandamentul japonez vrea să termine cu rezistenţa generalului Mac Arthur în Filipine, căci au numit în fruntea forţelor ce operează pe acel front pe generalul Yamashito, învingătorul de la Singapore...

Pe frontul rusesc, atacuri sovietice continue, respingeri încununate cu succes şi câteva contraatacuri din partea nemţilor. Bolşevicii pierd zilnic oameni şi material, degeaba - aceasta este cel puţin concluzia comunicatelor germane... Să sperăm că primăvara nu va mai întârzia...

La postul de emisie radiofonică din Londra s-au comentat obiectiv, cu mari elogii şi multă admiraţie, metodele germane de război. În opoziţie cu rutina britanică, cu regimul «birocratic» englezesc, s-au pus în lumină unitatea de comandament german, rapiditatea mişcărilor şi simţul practic care permite nemţilor să profite de fiecare împrejurare... Nota de pesimism a postului din Londra mai era sporită şi prin mărturisirea enormelor cheltuieli pricinuite de război: în ultimele şase săptămâni s-au irosit în Anglia câte 14 milioane de livre pe zi, din care 12 milioane pentru cheltuielile de război propriu-zise. La Bruxelles a explodat o bombă pe Bulevardul Auspach, cu prilejul unei manifestări populare în favoarea «Legiunii Walone» (destinată frontului rusesc), care defila. Câţiva morţi şi răniţi...

Pierderea Imperiului Indian a fost adusă la cu­noştinţă olandezilor printr-o cuvântare a lui Mu­ssert, şeful naţional-socialiştilor neerlandezi. «E o zi neagră pentru Olanda, a declarat Mu­ssert, o zi neagră pe care o datorăm Angliei, Sta­telor Unite şi Guvernului emigrat, care ne-au împins în război...» Cât de neagră nu-şi dau încă seama olandezii... Unul din complicii atentatului împotriva lui Papen a fost arestat la Am­basada sovietică din Ankara, unde se refugi­ase. Ancheta nu e terminată şi pare că va mai da surprize. Englezii continuă să afirme că atenta­tul a fost organizat de Gestapo-ul german, de zece ani în vrăjmăşie de moarte cu Papen... Relaţiile dintre Franţa şi Statele Unite se răcesc din ce în ce. Presa americană aprobă bombardarea Parisului şi cere să se repete. Indignare în Franţa...

Roosevelt a ţinut un discurs la Radio prin care anunţă zile tot mai grele poporului ame­rican şi îi cere tot concursul în lupta împotriva inflaţiei. Dacă preţurile vor creşte în conti­nuare, spune Roosevelt, inflaţia nu va putea fi evitată şi inflaţia înseamnă ruină... Pentru ca Roosevelt să vorbească aşa, inflaţia trebuie să fi şi început; cu enormele cheltuieli pe care le cere războiul, nici nu se poate altfel... Se duce dracului şi dolarul! Printr-un decret-lege apărut ieri, se instituie «Impozitul excepţional de Reîntregire» – un impozit prin care se vor încasa de la cei care n-au subscris sumele determinate pentru împrumutul «benevol» (!!!) cu acelaşi nume. Cu sancţiuni aspre... Nimic de zi, războiul nu se duce cu alune...

Ieri a avut loc la biserica italiană un Requiem pentru Ducele de Aosta. Au asistat Mareşalul Antonescu, dl Ică, membrii Guvernului şi corpul diplomatic neutru şi axist. Curtea era reprezentată prin Toderiţă Rosett-Solescu şi un aghiotant.

Joi, 12 martie
Presa berlineză face un bilanţ al operaţiunilor de iarnă de pe frontul rusesc şi se declară foarte mulţumiă cu rezultatele lor. Forţele sovietice au fost măcinate, fără să se piardă poziţiile strategice importante ale liniei frontului. Puterea de atac a bolşevicilor a slăbit mult şi permite prevederi optimiste pentru campania de primăvară şi de vară. Ruşii mai au material de război, dar nu ştiu să se servească de el, deoarece au pierdut elementele instruite ale armatei. Condiţiile climatice şi starea terenului nu permit încă trecerea nemţilor de la defensivă la ofensivă, dar aceasta va fi cu atât mai bine pregătită. În Extremul Orient, lupta începe acum pentru stăpânirea Oceanului Indian. De fapt, Australia a fost aproape izolată, căci liniile de navigaţie ce uneau acest Dominion cu India nu mai prezintă nici o siguranţă... La Londra, toate înfrângerile suferite au deprimat mult şi opinia publică, şi Guvernul, şi faţă de India s-a intrat pe calea concesiunilor. Se reaminteşte că deja în 1940 s-a promis Indiilor situaţia de «Dominion» (cu un Guvern naţional independent). Reforma trebuia însă realizată după război.

Acum Guvernul M. Sale se declară gata să păşească de pe acum la concretizarea făgăduielilor date, cu rezerva intereselor apărării Imperiului. Cripps a primit misiunea să meargă în Indii şi să studieze problema la faţa locului. Pe timpul lipsei lui, Antonică Eden îi va ţine locul în Cameră, ca leader. Moscova pierde însă pentru câtva timp pe cel mai bun avocat al său, la Londra... În Camera Lorzilor s-a ridicat chestiuna Palestinei, Senioriile Lor socotind că ovreii nu sunt destul de protejaţi împotriva arabilor. Au găsit şi momentul, Lorzii, să ia în mână interesele ovreilor... Guvernul a răspuns că Anglia are nevoie în Orientul Apropiat, ameninţat, de concursul tuturor, prin urmare şi de al arabilor... Americanii au întreprins mari lucrări de apărare la Panama («mieux vant tard que jamais»!): 2.000 de ingineri şi 50.000 de lucrători au fost puşi la lucru... Nemţii au înfiinţat o Bancă Centrală de Emisiune în Ucraina. Banca va emite carboave, va îngriji de schimburile cu străi­nă­tatea şi va reglementa distribuirea creditelor. Înfiinţarea acestei bănci face parte din planul de organizare economică a teritoriilor ruseşti ocupate de germani.”

(Continuarea în numărul următor)