x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La Sevastopol continuă bombardamentul, zi şi noapte

0
Autor: Prof. Dr. Stelian Neagoe 10 Noi 2012 - 00:14


Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (132)
_________________________
Sâmbătă 30 mai
Începem să ne lămurim, şi noi cei neiniţiaţi, despre rostul bătăliilor de la Kerci şi Harkov. Timoşenko a vrut să dea o lovitură, înainte de începerea ofensivei germane, să dezarticuleze frontul nemţesc, să recucerească o bună parte din Ucraina (mai ales bazinul Doneţului) şi să inaugureze astfel campania anului 1942 printr-o mare victorie rusească. În acest scop a conceput un plan bine chibzuit, dar a cărui executare a dat greş. Două armate compacte, înzestrate cu tot armamentul necesar, cu cele mai moderne tancuri şi tunuri, trebuia să atace, una pe la sud pornind de la Kerci, alta de la nord în direcţia Harkovului. În acest scop, Peninsula Kerci a fost înţesată de trupe şi de material, în tot cursul iernii — trupe şi material aduse pe marea îngheţată. Aşa se explică enorma îngrămădire de forţe, care nu era destinată unei apărări a Kerci-ului, ci unei ofensive. Aşa se explică enormele pierderi suferite de ruşi, care n-au mai putut evacua forţele lor — după împlinirea dezastrului — marea fiind dezgheţată şi flota de transport sovietică redusă la extrem. Nemţii aflând de planul lui Timoşenko (întâi cucerirea Crimeei, apoi atac fulgerător în direcţia liniei Odessa – Dniepropetrovsk), şi spaţiul din Crimeea nepermiţându-le manevra obişnuită de retragere pentru formarea unei pungi în care să se prindă adversarul, au atacat ei întâi, şi ce s-a întâmplat apoi se ştie... La Harkov, unde spaţiul nu le lipsea, nemţii au lăsat pe ruşi să atace, i-au respins pe două treimi din front iar pe o treime i-au lăsat să înainteze şi le-au prins trei armate în pungă...

Interesant de subliniat este că atât luptele de la Kerci, cât şi cele de la Harkov au fost date de nemţi numai cu trupele care au ţinut frontul toată iarna. Armata nouă de şoc, destinată ofensivei germane, n-a intrat în nici o unitate în foc, şi stă intactă şi gata să pornească la ordinul ce-l va primi. La Kerci, fiindcă efortul cerut a fost mai mare s-au întrebuinţat însă şi câteva arme din noul armament...

După Comunicatul german de ieri, bătălia de la Harkov e considerată ca sfârşită. Continuă curăţirea pungii; numărul prizonierilor şi al materialului capturat e în continuă creştere — cifre nu se vor da decât la sfârşitul operaţiunii. Încercări disperate ale ruşilor de contraatac au dat greş.

Pe partea centrală a frontului, operaţiuni secundare, toate din iniţiativa germanilor şi încununate cu succes. Rectificări de front în vederea ofensivei generale...
În Oceanul Îngheţat marele convoi american hărţuit de aviaţia şi de submarinele germane, încă de la 25 mai, a mai pierdut un număr de vase. Totalul tonajului înecat se urcă acum la 114 000 tone...

La Sevastopol continuă bombardamentul, zi şi noapte.
În Cirenaica a început la 27 mai o ofensivă germano-italiană.  Ştirile sunt contradictorii. Puterile Axei pretind că ofensiva se desfăşoară în favoarea lor — dar englezii afirmă că au respins atacurile, cu mari pierderi pentru inamic. Nu e de închipuit cum se pot lupta oamenii pe căldura ce trebuie să domnească deja în acele regiuni deşertice, sub arşiţa soarelui!

Japonezii înaintează în China şi strâng armatele lui Ciang-Kai-Shek, din toate părţile. Un general chinez s-ar fi predat cu 10 000 de oameni, inamicului...

Pe toate mările, scufundările vaselor anglo-americane se ţin în şir...

Subhas Chandra Bose, unul din şefii naţionalişti din Indii, a fost primit într-o lungă audienţă de Hitler, în prezenţa lui Ribbentrop... Acum câteva săptămâni, Bose agita lumea pe Valea Gangelui... Avionul e o extraordinară invenţie! Pe unde o fi trecut răzvrătitul?

Întâlnit ieri pe Paul Zănescu, sosit în concediu de pe front, de pe lângă Taganrog. Povesteşte lucruri bune, foarte bune chiar. Moralul trupelor este excelent, al trupelor noastre ca şi al trupelor germane. Nemţii vorbesc fără sfială de iarna viitoare de petrecut pe Volga sau la Urali, şi cu toate suferinţele teribilei ierni trecute, nu par deloc impresionaţi de asemenea perspective. Încrederea în victorie e absolută pe front. Ruşii, judecaţi după prizonieri, se arată abătuţi, nemâncaţi, descurajaţi... Ai noştri au mâncare bună şi tot ce le trebuie. Populaţia, în dosul frontului, paşnică şi mulţumită. Agenţii comunişti şi paraşutişti lăsaţi să cadă zilnic, nu parvin să agite pe nimeni. Contra lor se duce de altmintreli luptă de exterminare... Dar vin într-una!
Zănescu afirmă şi el că campania de iarnă a nemţilor va rămâne în analele istoriei ca cea mai iscusită din câte se cunosc.
Citeşte mai multe despre:   Constantin Argetoianu

Serviciul de email marketing furnizat de