x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Veşti fără importaţă de pe frontul nostru

0
Autor: Prof. Dr. Stelian Neagoe 09 Mar 2013 - 00:01
Din însemnările zilnice ale lui Costantin Argetoianu (147)
Ottescu îmi aduce câteva informaţii pe care le deţine de la prietenul său generalul Pantazi, cu care a avut ieri o lungă convorbire. În bătălia de la Harkov am avut angajaţi, noi românii, 80 000 de oameni şi pierderile noastre au fost, precis, numai de 700 morţi şi 2 000 răniţi! Nemţii au avut proporţional şi mai puţine; ai noştri, deşi în mare progres în această privinţă, n-au învăţat încă să se adăpostească şi să evite loviturile inamicului. În formaţiunile noastre am avut foarte mulţi ardeleni, care s-au bătut foarte bine — aceiaşi ardeleni care în războiul trecut n-au vrut să se bată cu ruşii. Erau atunci în rândurile armatei austro-ungare... Din prizonierii luaţi la Harkov, s-a putut constata că ruşii nu mai au soldaţi tineri: mai toţi sunt între 30 şi 50 de ani... Nici armele lor individuale (puşti, revolvere) nu mai sunt armele moderne din anul trecut, ci arme de model vechi, din războiul 1914-1918. Ceea ce ar dovedi că sovieticii se apropie de istovirea puterilor lor. Prizonierii spun că erau foarte prost hrăniţi: puţină pâine şi fiertură de mei...
Printre armele germane noi, Pantazi cita un tun de un calibru de 60 centimetri (“Dicke Bertha”, din războiul trecut avea un calibru de numai 45 centimetri), tun ce azvârle un obuz de 1 000 kilograme greutate, cu o precizie matematică. Acest tun “e servit” de 250 ingineri!!! Probabil că nu sunt multe! Despre celelalte arme noi, Pantazi a spus lui Ottescu că nu ştie nimic... Probabil că n-a vrut să vorbească.
Ofensiva pe frontul rusesc e iminentă. “Poate că pe când vorbim a şi început...”, preciza Pantazi...
În altă ordine de idei, ministrul Apărării Naţionale e convins că Mareşalul Antonescu ca şi dl Ică merg la un război cu Ungaria. O spun amândoi pe şleau — o spun în gura mare... Eu unul socotesc chiar că o spun prea mult şi găsesc două explicaţii în atitudinea lor: una (pe care o cred cea bună) e că vor să sperie pe nemţi ca să-i aducă să ne dea ei, o bună parte din Ardeal... Dar atunci cum rămâne cu lăudăroşeniile lui Antonescu, de câte ori venea de la Hitler, “că are Ardealul în buzunar”? Ce s-a schimbat în raporturile noastre cu Germania? Altă explicaţie, ar fi ea colportată de zvonişti, că Antoneştii îşi pregătesc o platformă de retragere... Căci nu-mi vine să cred că vom ataca Ungaria, sau că Ungaria ne va ataca, fără voia Berlinului, şi Berlinul nu va da voie niciodată...
Întrebat de Ottescu asupra forţelor noastre respective, Pantazi a răspuns că erau cam egale, soldatul nostru fiind însă considerat superior soldatului ungur. Ca aviaţie, ungurii au mai bune aparate de bombardament ca noi, iar noi mai bune aparate de vânătoare. Deocamdată ungurii s-au speriat de ameninţările noastre — zice Pantazi — ne-au reclamat la nemţi şi fortifică pe capete graniţa Ardealului spre noi... Zile bune ne aşteaptă, poate. Mai ştii? Cu nebunii toate sunt posibile...
_____
Marţi 9 iunie.
De mâine, au fost suspendate trenurile directe Bucureşti – Berlin şi Berlin – Bucureşti prin Cernăuţi – Lemberg – Cracovia, până la noi ordine — de unde tragem concluzia că marea ofensivă germană în Rusia începe sau va începe peste câteva zile.
Comunicatele şi telegramele nu ne aduc decât veşti fără importaţă de pe frontul nostru şi despre cel din Libia. În Pacific, marea bătălie navală anunţată de posturile de emisiune americane e în legătură cu atacul Insulei Midway de către japonezi. Posturile britanice şi americane anunţă o mare victorie, şi pretind că japonezii ar fi pierdut trei vase mari. Japonezii, la rândul lor, susţin că au torpilat vase americane şi adaugă — semn rău — că lupta e încă în curs...
Ştirile sunt încă nelămurite, dar ceea ce pare lămurit e că japonezii, în tot cazul, n-au cu ce se lăuda — căci presa Axei în loc să ne vorbească de “luptele în curs” fac istoricul tuturor succeselor japoneze de până acum...
Englezii continuă să bombardeze oraşele germane, şi nemţii pe cele din Anglia... O jale!


Serviciul de email marketing furnizat de