Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Hitler a ţinut sâmbătă o călduroasă cuvântare, la Palatul Sporturilor din Berlin, cu prilejul jurământului a 10 000 de noi sublocotenenţi... Între altele Führerul a reamintit că tradiţia armatei germane nu este de a sărbători victorii ci de a învinge dificultăţi... Mândră deviză, şi pe deplin meritată!
_____
Dansatorul Ciano a făcut un lung expozeu asupra politicii externe italiene, în faţa comisiunilor Senatului, cu prilejul examinării bugetului Ministerului Afacerilor Străine. Dansatorul ginere a explicat succesele politicii italiene, de la începutul războiului şi până azi, şi n-a omis rectificările graniţelor României, în favoarea Ungariei şi a Bulgariei...
Bestia s-a răzbunat împotriva noastră, fiindcă nu i-am primit vizita, şi a sfârşit prin a trimite salutul său celor 3 armate care se bat (italiană, germană şi japoneză), ca şi cum noi românii nu ne-am bate, şi niţel mai altfel ca macaronarii!
_____
Se vede că Heydrich, zbirul de la Praga a fost totuşi rănit destul de serios, căci a fost înlocuit ca Protektor-Stellvertreter, prin alt hingher al lui Himmler, Obergruppenführerul şi general Oberst S.S. Dalnege... O să plătească cehii scump velitatea lor de eliberare...
_____
Pandit Nehru, naţionalistul indian, poftit a doua oară în Statele Unite de Roosevelt, a refizat din nou. Bose, cel primit în audienţă de Führer, vine tocmai din Bangkok, unde se refugiase de frica Poliţiei engleze care-l urmărea fiindcă propovăduise răscoala indienilor în armată...
Cum, şi pe unde a putut străbate Bose până în Germania, rămâne un mister — pentru cei care nu ştiu!
_____
Signorino Quaranta, micul Quaranta zis şi Conte di Zurlino, a fost achitat de către Tribunalul corecţional. A fost achitat de orice vină (aşa zice sentinţa) din lipsă de probe. Rămân însă o sumă de suspiciuni pe umerii onorabilului conte, care ar face mai bine să se înapoieze la Napoli... unde “canzonetta” îl aşteaptă... În Corpul S.S. (Schutz-Scharren), condus de Himmler (uniformele negre), adevărată armată alături de cea adevărată, se dau aceleaşi grade, da pe alte baze şi criterii, ca în armata adevărată. De altmintreli S.S. (mai bine de 400 000 oameni) au luat parte activ de la începutul războiului, pe toate fronturile, şi s-au distins pretutindeni prin ferocitatea lor.
Sergiu Lecca, ataşatul nostru de presă la Lisabona, în treacăt prin Bucureşti, mi-a adus o cutie de excelente ţigări (Hoyos de Monterey!) şi a venit să-mi povestească. În Portugalia viaţa e delicioasă: nu duc nici o lipsă. E şi ceai, şi cafea, şi carne, şi pâine, şi postav, şi piele, şi pânză — dar nu e voie să se exporte nimic. Lisabona a ajuns un mare “clearing” între cele două grupuri de puteri beligerante. Comunicaţiile sunt facile, mai facile cu America decât cu Anglia sau cu Germania...
În Portugalia toată lumea e convinsă că până la sfârşit America şi Anglia, mai ales America, vor învinge. Victoriile nemţilor împotriva ruşilor, bucură. Chiar Statele Unite sunt încântate, căci americanii nu pot suferi pe sovietici şi doresc înfrângerea lor. Ca ajutoare, nu le trimit mai nimic, sub pretext de lipsă de navlu — iar politiceşte, îi ţin la distanţă. Când Stalin a cerut făgăduiala (puţin după intrarea Rusiei în război) aliaţilor săi, că, în caz de victorie, se va atribui Sovietelor Varşovia, Lembergul, Basarabia, Moldova, Constanţa şi Burgas— Anglia a fost gata să cedeze şi numai Roosevelt a oprit negocierile declarând că aceste chestiuni se vor hotărî la pace. Roosevelt nu vrea ca Rusia comunistă să se apropie de centrul Europei. Pentru Statele mici, Roosevelt e de părere că trebuie să fie tratate după purtarea lor în război...
Năzbâtii!
Vor fi tratate după interesele celor mari, ca întotdeauna...
Noi, românii avem o foarte bună presă în America. Americanii şi Roosevelt au fost bine impresionaţi de politeţea cu care am tratat Misiunile americane şi pe supuşii americani la plecarea lor. Pentru o dată au fost şi Antoneştii bine inspiraţi punându-le la dispoziţie trenuri speciale şi mâncare bună... Şi apoi americanii nu sunt deloc supăraţi că ne batem cu sovieticii, se prefac numai!
Şi Anglia a mai slăbit-o cu muscalii. Nu mai trimite nici la lucru mare, şi caută să recupereze ce a trimis pentru înarmarea câtorva divizii de polonezi liberi, care le organizează în Caucaz. Se zice că îndată ce aceste divizii vor fi înarmate, englezii le vor transporta în Iran, spre a libera propriile lor trupe. Pe chestiunile orientale (din Europa), generalul polonez Sikorski are mare trecere la Londra. El a jucat un rol important în negocierile dintre Anglia şi Soviete, şi în bună parte şi lui se datoreşte că Guvernul din Londra n-a promis celui din Moscova Basarabia, Moldova şi Constanţa...
