Allvar Gullstrand - Premiul Nobel pentru Medicină 1911

Allvar Gullstrand a fost fiul cel mai mare al doctorului Pehr Alfred Gullstrand, ofiţer medical municipal în Landskrona. Primii ani de şcoală i-a urmat în localitatea natală şi în Jönköping.

Allvar Gullstrand a fost fiul cel mai mare al doctorului Pehr Alfred Gullstrand, ofiţer medical municipal în Landskrona. Primii ani de şcoală i-a urmat în localitatea natală şi în Jönköping. Studiile universitare le-a început la Universitatea din Uppsala. În 1885 a decis să petreacă un an la Viena, apoi şi-a continuat studiile în medicină la Stockholm. Aici şi-a prezentat şi teza de doctorat în anul 1890. Primul său post în domeniu a fost cel de lector în oftalmologie tot la Universitatea din Stockholm.

RECUNOAŞTERE. Abilităţile sale administrative i-au asigurat locul în conducerea unor instituţii de prestigiu. Gullstrand a primit numeroase premii, distincţii şi titluri onorifice din partea forurilor ştiinţifice suedeze şi internaţionale. A fost doctor onorific în filosofie la Universităţile din Uppsala, Jena şi Dublin şi membru al Comitetului Nobel pentru fizică la Academia Suedeză de Ştiinţe între anii 1911- 1929. Între anii 1922 şi 1929 a devenit preşedintele acestui comitet

Legendă. Deşi nu avea în mod formal studii în domeniu, a reuşit să ajungă în Comitetul Nobel pentru Fizică. În acest mod se presupune că Allvar Gullstrand ar fi manevrat situaţia din culise în aşa fel încât Albert Einstein să nu primească Premiul Nobel pentru teoria relativităţii. Gullstrand nu înţelegea această teorie, avea dubii asupra acurateţii sale şi o descria ca fiind lipsită de semnificaţie. În cele din urmă, Einstein a fost laureat al Premiului Nobel, însă nu pentru teoria relativităţii, ci pentru studiul său asupra efectelor fotoelectrice.

Dioptriile

Allvar Gullstrand a studiat optica şi refracţia luminii la nivelul ochiului, aplicând metode matematice şi fizice. Este de asemenea cunoscut pentru cercetările sale în astigmatism, precum şi pentru îmbunătăţirea oftalmoscopului şi a lentilelor corective folosite după îndepărtarea cataractei de la nivelul ochiului. A primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1911 pentru întreaga sa muncă de cercetare asupra dioptriilor ochiului, iar studiile sale au condus la crearea unui nou concept în teoria imaginii optice. A fost un autodidact absolut în domeniile care ocupă cea mai mare parte a muncii sale. Bazele ştiinţei pe care a dezvoltat-o au fost puse în 1890 în teza sa, intitulată “Contribuţii la teoria astigmatismului”. Dovezile complete ale teoriei sale se regăsesc în următoarele trei lucrări. Pentru “Teoria generală a aberaţiilor monocromatice şi însemnătatea lor pentru oftalmologie”, publicată în 1900, a primit distincţii din partea Academiei Regale Suedeze de Ştiinţă şi din partea Asociaţiei Medicale Suedeze. A doua lucrare, “Adevărata imagine optică”, a fost publicată în 1906. “Imaginea optică în medii heterogene şi dioptriile lentilelor cristaliniene umane”, apărută în 1908, a fost premiată cu Medalia de aur centenară din partea Asociaţiei Medicale Suedeze. Metodele sale de iluminare focală, în special cu lampă cu fantă, au o mare importanţă pentru oftalmologul practician. Oftalmoscopul său fără reflexe, inventat în 1911, este de asemenea un instrument important de diagnostic pentru oftalmologie.

CV

Data naşterii - 5 iunie 1862

Locul naşterii - Landskrona, Suedia

Carieră

1890 – îşi ia doctoratul la Stockholm;

1891 – devine lector în oftalmologie la Universitatea din Stockholm;

1894 – devine profesor de oftalmologie la Universitatea din Uppsala, Suedia;

1911 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;

1913 – este numit profesor de optică fizică şi fiziologică la Universitatea din Uppsala;

1927 – este numit profesor emerit la Universitatea din Uppsala;

28 iunie 1930 – încetează din viaţă la Stockholm.