Calator in spaţiu

ZOOM iţi propune in numărul de azi o excursie prin jumătate de secol de explorare a cosmosului. Impreună cu Jurnalul Naţional şi ZOOM primeşti un DVD cu documentar Discovery Channel.
SUMAR: Circuitul oxigenului, secretul Pămăntului ● Imaginile Ahemenide in mai multe culori ● Paradisul speciilor necunoscute ● Noul Asimo scos in lume ● Teatrul ştiinţei ● 50 de ani de zboruri spaţiale ● Vremea şi Bush ● Cavalcada cosmică online ● Hi-tech in haosul irakian ● Zoom pe Nobel: Emil von Behring , Emil Fischer ● Fotoliul cu SF: Plimbare de dimineaţă ● Duelul pentru primul telefon ● Regal de science-fiction ● Enciclopedia prichindeilor ● Ionuţ Olaru - Portret de grafician

Spaţiul cosmic, incotro?

Pentru că astăzi, 4 octombrie 2007, omenirea serbează jumătate de secol de zboruri spaţiale, ZOOM vă propune in numărul pe care il aveţI in faţa ochilor o excursie generică prin labirintul de misiuni, sonde spaţiale şi peripeţii in cosmos. Programele spaţiale ale celor două superputeri de după cel de-al doilea război mondial, SUA şi URSS, au apărut ca urmare a cercetărilor militare, in cazul ruşilor, şi ca replică la realizările sovietice, pentru americani. "Cursa spaţială", prin care Stale Unite şi fosta Uniune Sovietică au captat admiraţia şi creativitatea savanţilor din domenii precum astrofizica, astronomia, planetologia sau chimia, se poate rezuma destul de simplu: prin intermediul ei, oamenii, indiferent dacă scriau cu alfabet latin sau chirilic, au ajuns să cunoască o cantitate impresionantă de date, atăt despre sistemul solar, căt şi despre Pămănt. La primele misiuni cu echipaj uman trimise in spaţiu de către NASA sau Roskosmos, astronauţii, sau cosmonauţii (denumirile variază in funcţie de orgoliile naţionale implicate in marea intrecere spre Univers), aproape toţi cei care au avut privilegiul de a vedea Pămăntul răsărind de pe solul lunar sau să privească Marele Zid Chinezesc de pe orbita terestră au ajuns la o concluzie: Terra văzută de la inălţimile ameţitoare ale zborurilor cosmice este infinit mai fragilă şi mai delicată decăt pare, percepută de noi, cei care simţim pămăntul ferm sub picioare, ca pe o certitudine că suntem "pe măini bune". Poate că turismul spaţial, dezvoltat in ultimii ani, va conştientiza din ce in ce mai multă lume despre unicitatea şi irepetabilitatea - cel puţin in sistemul solar - a "casei" noastre.

După 50 de ani de zbor, incotro? O intrebare la care fiecare mare putere spaţială de pe Terra răspunde altfel. NASA se vede in drum spre bazele permanente de pe Marte, via Lună, China vrea baze lunare instalate pănă in 2020, ca urmare a unui algoritm economic - cea mai mare economie de consum a planetei işi va căuta resurse şi pe alte corpuri cereşti. Iar europenii sunt incă in stadiul de cercetare a planetelor sistemului solar, pentru că - nu-i aşa? - informaţiile spaţiale, dacă nu le obţii tu, sunt un obiect de lux, chiar şi in lumea serviciilor secrete. Cei 50 de ani scurşi de la momentul Sputnik nu fac decăt să confirme un lucru: lumea este un mozaic infinit de posibilităţi, numai că acum percepem această concluzie la scară cosmică.