Călătoria Liubei

Fosila unui mamut cu păr lânos care a fost găsită în 2007 în stare de conservare aproape perfectă continuă să ţină cu sufletul la gură comunitatea ştiinţifică. Începând de anul viitor, micuţa Liuba va face furori în rândurile publicului din zece oraşe ale lumii.

În aprilie 2008, specialiştii de la Institutul Zoologic din cadrul Academiei Ruse au reuşit să fotografieze interiorul unui pui de mamut lânos găsit în 2007 de crescătorii de reni din Siberia. Potrivit cercetătorilor, organele interne ale puiului de mamut pe care savanţii l-au poreclit Liuba au fost atât de bine conservate, încât inima se poate vedea clar cu toate ventriculele şi atriumul. La fel şi ficatul, dar şi venele. Şi nu numai atât. La fel de bine conservaţi au fost câţiva dintre dinţii de lapte, precum şi câteva smocuri de păr maroniu.

În urmă cu mai bine de un an, profesorul Alexei Tihonov de la Institutul Zoologic declara presei că Liuba a decedat la frageda vârstă de una-două luni.

Puiul de mamut s-a născut în Peninsula Iamal din Rusia de astăzi (Iamal în dialectul localnicilor înseamnă "capătul lumii") în urmă cu 37 de milenii. Şi tot acolo a murit înecat în noroi, spun specialiştii, care i-au descoperit în stomac, pe lângă urme de lapte, mai multe tipuri de sedimente. Resturi de mâl, asemănătoare, la compoziţie şi densitate, cu lutul, i-au fost găsite şi în cavitatea bucală, gât şi intestine. Puiul a încercat să elimine din organism aceste resturi, însă nu a reuşit şi a murit sufocat în mlaştină. Avea doar 50 de kilograme şi dimensiunile unui câine adult de talie mare de astăzi.

În mai 2009, o nouă ştire face înconjurul Planetei: Liuba a fost transportată în Statele Unite pentru a porni într-o îndelungată călătorie în jurul lumii. Puiul de mamut lânos care va dezlega o parte dintre secretele lumii preistorice, urmează să plece în turneu. Anul viitor, va poposi la Muzeul The Field din Chicago, care adăposteşte peste 21 de milioane de fosile. Liuba va fi piesa de rezistenţă a expoziţiei de mamifere şi mastodonţi.

Până în 2014, micuţul mamut va fi expus în zece oraşe ale lumii, ultima oprire fiind la celebrul Muzeu al Istoriei Naturale din Londra, instituţie care se laudă cu 70 de milioane de exponate. Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni faptul că oamenii de ştiinţă vor să reproducă ADN-ul puiului de mamut. De aici până la clonarea puiului nu este cale foarte lungă, consideră cei mai optimişti dintre cercetători.

Profesorul Daniel Fisher de la departamentul de ştiinţe geologice din cadrul Universităţii din Michigan spune că, la căpătâiul Liubei, au fost strânşi cei mai buni specialişti care au încearcat să determine cauzele care au dus la dispariţia mamiferelor din epoca de gheaţă, în urmă cu circa zece mii de ani, la finele erei pleistocene.

Mammuthus primigenius
Mamutul lânos a trăit pe Terra o perioadă foarte lungă de timp. Se găsea aici în urmă cu 150.000 de ani, dar şi acum 10.000 ani, iar potrivit unor studii, până în anul 1700 î.Chr. a trăit, pe insula rusească Vranghelia din Oceanul Arctic, o specie pitică a mamutului lânos, care nu depăşea 2,3 metri înălţime. Specia cel mai des întâlnită pe Terra avea o înălţime maximă, la maturitate, de 2,8 până la patru metri şi o greutate de şase-opt tone.

Mamutul lânos, denumit ştiinţific "Mammuthus primigenius", se adapta uşor condiţiilor vitrege ale vremii; îl ajuta coama deasă şi lungă de un metu. El este strămoşul elefantului asiatic din zilele noastre. Cele două specii se diferenţiază după craniul îngust, fildeşi încovoiaţi şi giganţi (de până la cinci metri), urechi mai mici şi coadă mai scurtă în cazul mamutului lânos. Uriaşul preistoric avea o durată de viaţă de 60 până la 80 de ani. Zi de zi, el se hrănea cu aproximativ 225 de kilograme de plante, ierburi, arbuşti şi copaci. Până în prezent, cercetătorii au recuperat 39 de fosile de mamut lânos în toată lumea, dar numai patru sunt trupuri întregi.