Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Camillo Golgi s-a născut în 1826 în Corteno, care acum se numeşte Corteno-Golgi. A studiat medicina la Universitatea din Pavia, unde şi-a luat şi doctoratul în 1865.
Camillo Golgi s-a născut în 1826 în Corteno, care acum se numeşte Corteno-Golgi. A studiat medicina la Universitatea din Pavia, unde şi-a luat şi doctoratul în 1865. După absolvirea facultăţii a lucrat pentru puţin timp la un spital de psihiatrie, apoi şi-a început cariera în domeniul histologiei. Pe lângă activitatea ştiinţifică, Golgi s-a implicat şi în politică. A fost ales senator în 1900 şi a ocupat o serie de posturi administrative în Pavia.
Cercetări. Problemele financiare l-au obligat pe Golgi să accepte în 1872 poziţia de director la Spitalul din Abbiategrasso, unde condiţiile pentru cercetări lipseau cu desăvârşire. Însă, cu puţină ingeniozitate, a reuşit să-şi continue studiile într-o bucătărie obişnuită transformată în laborator. În 1875, faima i-a deschis calea spre postul de lector în histologie la Universitatea din Pavia. Cinci ani mai târziu, Camillo Golgi devine profesor de histologie la aceeaşi universitate. Activitatea sa ştiinţifică nu s-a concentrat doar în jurul sistemului nervos. Între 1885 şi 1893, Golgi s-a angajat în studiul malariei. Astfel a descoperit că paraziţii malariei se reproduc în acelaşi timp, moment ce coincide cu puseurile de febră ale pacienţilor.
Recunoaştere. Pe lângă Premiul Nobel, cele mai multe dovezi de recunoaştere a cercetărilor lui Golgi se întâlnesc în Pavia. Muzeul Istoric din Pavia a dedicat o sală omului de ştiinţă, unde sunt expuse peste 80 de ordine onorifice, diplome şi premii. În 1994, Oficiul Filatelic Italian a emis un timbru pentru celebrarea lui Camillo Golgi.
Aparatul
Camillo Golgi a primit, împreună cu Santiago Ramon y Cajal, Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1906, pentru studiile asupra structurii sistemului nervos. Tehnicile histologice de colorare şi fixare, descoperite la mijlocul secolului al XIX-lea, erau inadecvate pentru investigarea sistemului nervos, dar Golgi a descoperit o nouă tehnică de colorare în 1873 prin aşa numita “reacţie neagră” (reazione nera). Aceasta se foloseşte de impregnarea metalică a ţesutului nervos, prin utilizarea argintului, care se depune în membrana neuronilor sub forma unui depozit negru, furnizând astfel o imagine clară a neuronilor cu axonii şi dentritele lor, pe un fundal galben. În 1873 a fost prima dată când se vizualiza corpul unei celule nervoase. Tehnica se foloseşte şi astăzi şi-i poartă numele. În 1897, studiind sistemul nervos, Golgi a observat în neuroni o structură intracelulară, pe care a numit-o aparat reticular intern, dar care a primit ulterior numele “Aparatul Golgi”. Descoperirea acestui organit celular a fost un adevărat progres în citologie şi biologie celulară. Totuşi, existenţa aparatului Golgi a fost contestată zeci de ani, existenţa sa fiind confirmată abia la mijlocul anilor 1950, când cercetătorii au început să utilizeze microscopia electronică.
CV
Data naşterii - 7 iulie 1826
Locul naşterii
Corteno, Lombardia, Italia
Carieră
1865 – a absolvit Facultatea de Medicină a Universităţii din Pavia;
1872 – acceptă postul de ofiţer medical şef la Spitalul pentru bolnavi cronic din Abbiategrasso;
1881 – se întoarce la Pavia, unde este numit director al Secţiei de Patologie Generală;
1890 – descoperă la Spitalul St. Matteo o metodă de a fotografia trei dintre cele mai importante stadii ale malariei;
1906 – este laureat al Premiului Nobel, alături de Santiago Ramon y Cajal;
21 ianuarie 1926 – moare la Pavia
