Creierul „sabotează” eforturile obezilor de a slăbi

In cazul persoanelor supraponderale, chiar daca creierul acestora 'stie' ca nu le este foame, el poate emite semnale potrivit carora ei simt nevoia sa mai manance.

'Trucuri cerebrale'. Potrivit cercetatorilor Universitatii California, din San Francisco, obezii care incearca sa slabeasca ar putea esua in tentativa lor deoarece unii centrii cerebrali emit o serie de semnale la nivelul subconstientului care ii indeamna... sa manance. De exemplu, in cazul persoanelor cu o greutate normala, activitatea 'regiunii recompensei' din creier, care emite semnale pozitive asociate cu manca­rea, se opreste atunci cand concentratia de glucoza in sange revine la normal dupa o masa ce aa asigurat necesarul de calorii al organismului a fost asigurat. Dar in cazul obezilor 'regiunea recompensei' si­tuata la nivel cerebral ramane activa chiar si atunci cand concentratia glucozei in sange are valori normale. Ceea ce s-ar traduce prin faptul ca ei ar mai avea nevoie de o cantitate suplimentara de alimente bogate in calorii. Cercetatoarea Elissa Epel, de la institutia de invatamant mentionata, specialista in cercetarea obezitatii, sustine faptul ca rolul de regulator al glucozei lipseste in cazul persoanelor supraponderale. Ea este de parere ca fenomenul ar putea explica dorinta permanenta a obezilor de a manca, indiferent de cantitatea de alimente consumata.

Experimente. In cadrul unui experiment, noua persoane slabe si cinci obeze au vizionat imagini ce prezentau diferite feluri de mancare, precum inghetata, cartofi prajiti, conopida sau salata verde, in timp ce creierul lor era scanat cu aparate speciale. De-a lungul intregii proceduri, cercetatorii i-au chestionat pe subiecti solicitandu-le sa precizeze intensitatea senzatiei de foame pe care o resimteau si cat de mult isi doreau un anumit fel de mancare. Voluntarii au fost supusi scanarilor la cateva ore dupa ce mancasera si specialistii au folosit pompe cu insulina pentru a stabili concentratia de zahar in sange in jurul valorii normale (90 mg/1 dl.) sau la limita inferioara a valorii minime (70 mg/1 dl.). Aceste valori pot fi inre­gistrate pentru scurte perioade de timp pe parcursul zilei, mai ales in cazul diabeticilor sau al persoanelor ce prezinta dereglari metabolice ce preced aparitia diabetului.

Senzatii. Potrivit lui Robert Sherwin, endocrinolog la Universitatea Yale si coautor al noului studiu, toti subiectii si-au manifestat dorinta de a consuma alimente, mai ales produse bogate in calorii, atunci cand concentratia glucozei in sange scadea simtitor. Scanarile efectuate asupra creierului participantilor au aratat ca regiuni cerebrale cu rol in controlul ratiunii si al vointei, precum cele de la nivelul cortexului prefrontal, deveneau aproape inactive cand concentratia glucozei din sange scadea, in timp ce alte zone, ce controlau foamea si ofereau motivatii pozitive, deveneau active. Pentru persoanele slabe, fenomenul se desfasura in sens invers cand glucoza ajungea la concentratii normale. Potrivit lui Sherwin, cercetatorii au constatat ca regiunea creierului ce permite oamenilor sa isi exercite vointa atunci cand consuma mancare, se 'blocheaza' in cazul obezilor. Procesul permite specialistilor sa concluzionze ca anumite modificari in structura creierului pot induce perpetuarea obezitatii.