Cutremure uriaşe tip Japonia se pot produce şi în alte zone.

Cutremure de o amploare ex­cep­tionala, precum cel care a afectat la 11 martie Japonia, se pot produce in diverse puncte de pe glob, chiar daca nu este cunoscut nici un precedent istoric in acest sens, arata un studiu japonez citat de AFP si pre­luat de Mediafax.

Pana la 11 martie, cutremure gigantice, cu o magnitudine de 9,0, au fost inregistrate doar in cateva regiuni, si anume in Chile, Alaska, Kamceatka si Sumatra.

Nici o dovada sau indiciu nu permitea, deci, sa se ia in calcul posibi­litatea unui cutremur de o asemenea violenta de-a lungul fosei oceanice japoneze, cu exceptia, poate, a unui eveniment care a avut loc in anul 869, slab documentat, releva acest studiu al seismologilor japonezi, publicat in revista stiintifica Nature.

Cutremurul-record din Tohoku-Oki, care a devastat coasta de est a Ja­poniei la 11 martie, "aminteste posibilitatea ca seisme cu magnitudinea de 9,0 sau mai mare sa aiba loc de-a lungul altor falii, chiar si in absenta unui precedent" cunoscut, insista Shinzaburo Ozawa si alti cercetatori din cadrul Autoritatii ja­po­neze pentru Informatii Geos­pa­tia­le.

Evaluarile realizate doar pe baza datelor istorice fiind insuficiente, "este, deci, imperativ (necesara) supravegherea acumularii de tensi­uni telurice", pentru a estima mai bine riscurile seismice, apreciaza ei.

In cei 15 ani dinaintea cutremurului de la Tohoku-Oki, statiile de masurare in timp real au aratat o lenta acumulare a tensiunilor tectonice in apropiere de Insula Honshu, principala insula din arhipelagul nipon. Or, potrivit studiului, datele GPS su­gereaza ca aceste cutremure gigantice se pot produce mai frecvent decat sugereaza modelele seismice clasice. Totusi, potrivit calculelor lui Ozawa si echipei sale, ar fi suficient doar un interval de 350 pana la 700 de ani ca tensiuni echivalente celor eliberate la 11 martie sa se acumuleze, din nou, de-a lungul fosei oceanice a Japoniei.