Dacii din Ucraina

Arheologii români de la Muzeul Judeţean Satu Mare împreună cu specialiştii ucraineni au scos la lu­mi­nă cea mai mare necropolă da­cică identificată vreodată.

Arheologii români de la Muzeul Judeţean Satu Mare împreună cu specialiştii ucraineni au scos la lu­mi­nă cea mai mare necropolă da­cică identificată vreodată. Aceas­tă descoperire spectaculoasă a fost făcută în cursul săpă­turilor desfăşurate la Ma­laia Kopania, o localitate din Ucraina, aflată la aproximativ 20 de kilome­tri de graniţa cu ţara noastră. După cum specialiştii ştiu deja de foarte mult timp, în perioada lor de maximă extindere, dacii au ocupat un spaţiu foarte vast care ajungea pînă aproa­pe de izvoarele Dunării, în Munţii Pădurea Neagră. Aşe­zarea antică de la Malaia Kopania este cunoscută arheologilor de două decenii. Prezent la să­pă­turi, Robert Gindele, şeful Secţiei de Arheologie de la Muzeul Jude­ţean Satu Mare, ne-a declarat că, în urmă cu peste 2.000 de ani, în aceste locuri s-a aflat o ce­tate fortificată aproape inex­pug­nabilă. “Acropola”, adică zona centrală a aşezării, era protejată de 11 valuri de pămînt întărite, pe care, în cazul unui atac, duş­ma­nii trebuia să le ia cu asalt rînd pe rînd. Săpăturile arheologi­ce desfăşurate aici în ultimii ani au adus la lumină, în zona centra­lă a cetăţii, urmele unor centre meşteşugăreşti specializate în prelucrarea metalelor. Concret este vorba despre relicvele unor ateliere de turnat fier, inclusiv ca­lupuri de metal încă neprelucrat, care urmau să fie topite. De ase­me­nea, s-a identificat şi o “fabri­că de bani”. Este vorba despre un atelier antic de monetărie în care existau creuzete speciale pentru topirea argintului turnat în monede care au circulat, probabil, în restul teritoriului dacic. Spe­cialiştii apreciază că această cetate exista deja pe timpul domniei lui Burebista. Ei nu exclud posibilitatea ca acolo să se fi aflat cetatea pe care izvoarele scrise ale antichităţii o numesc Seti­dava. Deosebit de importantă este necropola aflată cîndva lîngă cetate, cimitirul antic în care arheologii efectuează acum săpături. Robert Gindele ne-a de­clarat: “Este vorba despre un cimitir de incineraţie specific ritua­lurilor funerare ale dacilor. Corpurile decedaţilor erau arse pe rug, iar oasele calcinate se puneau în urne de lut îngropate în pămînt. Pînă acum am deschis cîteva zeci de astfel de morminte, dar avem semne că de fapt este vorba despre cîteva sute. Sută la sută putem spune că aici va fi cerce­tată cea mai mare ne­cro­polă de pe tot arealul culturii dacice”. În mor­min­te­le de femei s-au găsit fibule, inele şi alte bijuterii specifice acelor vremuri. În schimb, în mormin­tele de bărbaţi s-au descoperit mai ales arme: piese de harnaşa­ment pentru cai, vîrfuri de suliţă şi săbii. Cea mai impresionantă dintre acestea are în jur de 70 cm lungime şi a fost îndoită în mod ritual. Este vorba despre o “Sica”, sabie curbată specifică dacilor, figurată şi pe Columna lui Traian. Datarea necropolei a fost uşu­rată prin des­coperirea unei monede gre­ceşti din argint. Cer­ce­tările în această necropolă va continua în campaniile de săpături care se vor derula în anii viitori.

“Este vorba despre un cimitir de incineraţie specific ritualurilor funerare ale dacilor. Corpurile decedaţilor erau arse pe rug, iar oasele calcinate se puneau în urne de lut îngropate în pămînt”
Robert Gindele, şeful Secţiei de Arheologie de la Muzeul Judeţean Satu Mare

Hipodromul olimpiadei antice

Arheologii germani cred că au descoperit pista de curse unde se desfăşurau întrecerile organizate în cadrul olimpiadelor din antichitate, in­formează Agenţia Reuters, preluată de presa americană. Oamenii de ştiinţă au utilizat tehnologia radarului, investigînd zona din punct de vedere geomagnetic, şi au descoperit o structură dreptunghiulară care pare a fi hipodromul antic. Locul desfăşurării acestor competiţii cu cai, unde legendele spun că împăratul Nero şi-ar fi măsluit cîştigarea cursei, este unul dintre ulti­mele mistere din locul unde grecii au pus bazele jocurilor olimpice, în secolul al VIII-lea î.Hr, pe Muntele Olimp.

Cunoştinţe avansate

În sudul Yemenului, o echipă de arheologi a descoperit noi urme ale trecerii omului preistoric de la obiceiul vînatului în grup la agricultura cu ajutorul sistemelor de irigaţii primitive, informează publicaţia Science Daily. Încercînd să identifice modalitatea prin care agricultura s-a dezvoltat relativ tîrziu în Orientul Mijlociu, abia în urmă cu aproximativ 5.200 de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit că populaţia primitivă de aici avea nevoie de tehnologii complexe pentru devierea cursului rîurilor, adaptate pentru exploatarea apelor curgătoare din timpul verii. Studiul arată că originea cunoştinţelor hidrologice ale oamenilor preistorici se află în principiile triburilor privind împărţirea apelor.

Primii oameni din Egipt

Într-un sit arheologic din Egipt a fost descoperit un fragment de piatră care oferă dovada celei mai vechi pre­zenţe umane în delta Nilului. Oa­menii de ştiinţă au descoperit întîmplător o bucată de rocă adusă de mîna omului, datînd de acum 5.000 de ani, din peroada tîrzie a Egiptului Predinastic. Potrivit cercetă­to­rilor, fragmentul de dolomită nu a fost creat din sedimente ale Nilului sau mării, ci a fost adus de la cel puţin 160 de kilometri distanţă de centrul actualului sit arhe­ologic din delta Nilului.