„Evoluţie tăcută” la Cancun

Peste 15.000 de delegaţi, jurnalişti şi activişti de mediu s-au deplasat, la începutul acestei săptămâni, la Cancun (Mexic) pentru a lua parte la o conferinţă internaţională organizată sub egida ONU şi menită să dezbată viitorul Protocolului de la Kyoto, situaţia alarmantă a despăduririlor pe mapamond, ajutoare pentru ţările din sud şi alte chestiuni legate de efectele schimbărilor climatice.

Deplasarea specialiştilor în Mexic este considerată ea însăşi intrigantă, în măsura în care din cauza ei au fost emise în atmosferă zeci de mii de tone de dioxid de carbon. În cele 11 zile de dezbateri care au loc în saloanele Hotelului Moon Palace din Cancun, în imediata vecinătate a apelor turcoaz ale Caraibelor, echipele de experţi trebuie să ajungă la un set de decizii echilibrate privind protecţia mediului înconjurător. Potrivit presei franceze, rezultatul va fi redus la... compromisuri pe care trebuie să le facă toate ţările.

În timp ce în Mexic se vorbea de concesii, la Bruxelles, Agenţia Europeană de Mediu (AEE) dădea publicităţii, marţi, un raport elaborat despre progresele UE în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi dezvoltarea surselor de energie regenerabilă. Potrivit documentului, emisiile de CO2 produse de transporturi au crescut, în UE, cu 24% în perioada 1990-2008. „Consumăm mai multe resurse naturale” decât este necesar pentru a menţine stabilitatea ecologică, a declarat directorul executiv al AEE, Jacqueline McGlade.

Gazdele mexicane le-au pregătit distinşilor invitaţi adunaţi la Cancun din toate colţurile lumii o sumedenie de atracţii, între care şi Muzeul Subacvatic din Parcul Naţional, deschis cu doar două zile înaintea conferinţei internaţionale. Muzeul găzduieşte aproximativ 400 de sculpturi, personificări ale condiţiei umane, realizate de artistul britanic Jason deCaires Taylor. Colecţia, denumită sugestiv „Evoluţie tăcută”, se află la o adâncime de circa opt metri, iar cei mai slabi cu inima, care nu pot purta costume de scafandru pentru a admira frumoasele statui de pe fundul apei, o pot admira de la bordul unor vaporaşe. De sus, de deasupra apei, colecţia pare că formează conturul unui ochi.

Un ochi care priveşte întrebător spre lumea reală. Articul Taylor spune că statuile lor reprezintă istoria umanităţii de la începutul civilizaţiei mayaşe până la lumea contemporană. Statuile în mărime naturală sunt construite din ciment, silicon şi fibră de sticlă, iar baza pe care se află aşezate este din ciment şi cântăreşte 12 tone. Artistul a utilizat materiale ecologice, nepoluante, care permit formarea naturală a coralilor.