Fildeş

Cu trei zile înainte de ceremoniile Porţilor Intermediare, Rutti primi o vizită neaşteptată în apartamentele sale. Nici nu se trezise bine din aburii drogurilor pe care le ingera de acum la fiecare patru ore şi în cameră apăru un guard care anunţă sosirea Înaltului Emisar al Planetei Agreate Terra-Epsilon.

...continuare din numărul trecut...

Cu trei zile înainte de ceremoniile Porţilor Intermediare, Rutti primi o vizită neaşteptată în apartamentele sale. Nici nu se trezise bine din aburii drogurilor pe care le ingera de acum la fiecare patru ore şi în cameră apăru un guard care anunţă sosirea Înaltului Emisar al Planetei Agreate Terra-Epsilon.

– Sharra...? Ce cauţi aici? exclamă regele, întrebându-se dacă nu cumva se află în continuare în transele cognitive prelevitaţionale. Tu nu trebuia să apari aici până după ceremonii... Aşa stabiliserăm, nu?

– Sire, dacă totul ar fi decurs aşa cum era plănuit, vă asigur că nu aş fi apărut aici deloc. Însă am fost informată de noi mişcări în Principatele din Hydra. Aveţi un trădător printre apropiaţii voştri şi este un trădător gata să arunce în aer toate obiceiurile stabilite de 2000 de ani. Principatele din Hydra au primit prin transmisiile codate formulele care vi se vor administra înainte de Ceremonie. Şi sunt ferm convinsă că au deja şi codul vostru genetic intact. Sunt la un pas de a putea decoda destinaţia navei care va pleca pentru a aduce la Palatul celor Treizeci de lumi un nou monarh. Mai mult, din cunoştinţele mele, Preoţii Ordinului Templului de pe Hydra pun la cale generarea unui pseudo-monarh, cu toate caracteristicile genetice intacte ale liniei voastre de sânge pentru a putea păcăli nava la testele finale de identificare, după destinaţia fixată de Ceremonie. Asta înseamnă că...

– Asta înseamnă că Marile Chei pot fi distruse oricând, şopti palid Rutti, ridicându-se pe marginea patului, privind buimăcit şi speriat spre mozaicul de pe perete, înfăţişând un duel între doi războinici din timpurile străvechi, purtând căşti şi arme primitive, târându-se printre dunele de deşert, având în spatele lor maşinării propulsate pe roţi. Asta înseamnă că trebuie să fac ceea ce am crezut că pot evita să fac.

– Majestate, cum vă pot ajuta? întrebă Sharra.

– Mă poţi ajuta, draga mea, mă poţi ajuta... deşi aş fi preferat să nu îţi cer niciodată aşa ceva. Shiman şi Shendar se pot coaliza oricând cu Înalta Călăuză. Dacă tu nu mă ajuţi acum, întreaga noastră lume se va transforma în ruină. Iar Marile Chei vor fi pierdute pe vecie, pentru că nimeni nu va mai putea asambla informaţia necesară să le folosească. Sângele meu ar fi trebuit să producă penultima secvenţă de cod necesară utilizării lor. Numai dacă levitez complet pot să furnizez navei secvenţa potrivită pentru un zbor spre noul rege...

– Dar preoţii din Hydra asta şi vor. Să-şi plaseze monarhul acolo unde va sosi nava. De aceea, spionii lor au reuşit să obţină informaţiile pe care le credeam sigure.

– Ei bine, vor avea o surpriză. Nava va merge altundeva! Rutti bătu din palme şi uşile apartamentului său se deschiseră doar câteva secunde, pentru ca o umbră întunecată să adie pe lângă pereţii acoperiţi de mozaicurile lucind în ape. Vălul care acoperea complet faţa străinului fu îndepărtat, la un semn al regelui. Sharra se întoarse cu spatele, iar un rictus de frică îi cuprinse chipul. În cameră pătrunsese un Androgin. Sharra doar auzise de existenţa lor fantomatică, de capacităţile lor supranaturale de a putea ajuta pe cineva să se transforme în altă persoană pe o durată nelimitată de timp. Iar în tot acest timp, Androginii se hrăneau din amintiri, prin legătura moleculară pe care o stabileau cu “gazda” capacităţilor lor. Furau me­moriile celor care doreau să se transforme în altcineva.

– Sub nici un chip nu trebuie să bănuiască cineva că Monarhul sacrificat la ceremonie nu sunt eu, rosti Rutti, uitându-se la Androgin, care schiţă un surâs.

– O, tu, cel mai luminos dintre cei luminoşi, chipul tău va fi precum chi­pul tău, trupul tău va fi precum trupul tău, inima ta va fi precum inima ta, iar oasele tale vor fi precum oasele tale. Făgăduinţa noastră este cuvânt dat, iar nimeni nu se poate îndoi de puterea noastră, căci noi nu vrem răul, noi nu vrem binele, noi vrem doar ce este potrivit, indiferent de timp, rosti melodios Androginul cu un glas în care se îmbinau timbrul feminin cu cel masculin, dominate de o răceală muzicală. Stăpânul luminii, de-ar dori, poate înţelege, căci numai el, numai el, este în veci cunoscătorul şi apărătorul tainei noastre. Oasele tale vor fi oasele tale, numai amintirile nu vor mai fi acolo, în acel trup pe care ţi-l doreşti. Aminiti­rile, o, tu, chivotul puterilor dinspre apus, vor fi numai la tine, la tine, la mine, la tine, la mine... susură din ce în ce mai încet făptura acoperită de vălul întunecat.

– Ajunge! urlă Rutti. Ştiu prea bine ce vă poate pielea. Dacă n-aş fi crescut cu voi în umbră, poate că te-aş fi crezut. Sharra, întoarce-te, te rog.

Înaltul Emisar al Planetei Agreate Terra-Epsilon îl privea acum faţă în faţă pe Rutti. Privirea ei era acoperită de o umbră de resemnare.

– Schimbare de planuri, Sharra. Singura modalitate prin care putem împiedica măcar jumătate din răul pe cale să se întâmple este ca tu să-mi iei locul. Transformarea va fi completă, sexul tău de nedetectat, însă memoriile tale vor modifica profund codul genetic al trupului meu, pentru a putea impiedica în timpul marii ceremonii decolarea navei spre destinaţia unde aşteaptă templierii din Hydra. Vino în braţele mele.

În vreme ce Sharra era prinsă în îmbrăţişarea lui Rutti, Androginul îşi înlătură vălul care îl acoperea şi, cu un geamăt prelung, îşi ridică mâinile deasupra celor doi. Palmele făceau aerul să tremure în cercuri. Regele şi femeia căzură într-un somn adânc, din care aveau să se trezească peste câteva ore. Androginul se acoperi la loc şi ieşi din cameră, strecurându-se nevăzut pe culoarele palatului.

...va urma...