FILDEŞ (V)

...continuare din numărul trecut...

La Palatul celor Treizeci de Lumi, androginul Harrei Passa-XY aluneca de-a lungul coridoarelor întunecate, în drum spre criptele regale.

...continuare din numărul trecut...

La Palatul celor Treizeci de Lumi, androginul Harrei Passa-XY aluneca de-a lungul coridoarelor întunecate, în drum spre criptele regale. Memoriile lui Rutti, cu care stabilise deja o legătură permanentă după Ceremoniile Porţilor Intermediare, îi ofereau indiciile necesare pentru a evita obstacolele puse în calea neaveniţilor care ar fi cutezat să se apropie de această zonă. Numai membrii Tribului aveau acces la urnele şi la cheile care deschideau Porţile, în adâncurile castelului. Şlefuitorii de fildeş lucrau fără întrerupere în atelierele Cheilor. Fildeşul adunat în timpul sacrificiilor ceremoniale trebuia tratat la nivel molecular cu inserţii ale codului genetic prelevat din sângele Monarhului. Înainte de etapa şlefuirii, Marea Călăuză introducea coordonatele Monarhului din momentul ceremoniei. Existau numai anumite combinaţii posibile pentru realizarea unei Chei perfecte. Iar mecanismele de verificare ale Navei nu permiteau nici un fel de eroare. După ce fildeşul era şlefuit până la nivelul în care maeştrii geneticieni puteau începe inserţiile codurilor genetice, forma cheii apărea evidentă. Fiecare cheie arătase altfel, iar duplicarea ei nu era posibilă, indiferent de priceperea celor mai mari falsificatori din întregul Univers cunoscut. Nici chiar artiştii supremi ai falsurilor de pe Hydra nu reuşiseră până atunci să se apropie măcar de crearea unei Chei prin care putea fi controlată şi ghidată o Navă. Însă Preoţii descoperiseră un tertip. O clonă pentru regele care urma să fie sacrificat. Şi modificarea subtilă a coordonatelor pe care Marea Călăuză avea să le introducă în Şlefuitoare înainte de începerea fabricării cheii. În fond, Marea Călăuză era cea mai strălucită victorie de până acum. Nimeni nu se aşteptase ca sfetnicul cel mai apropiat Monarhului să treacă vreodată în tabăra adversă. Erau prea multe în joc pentru menţinerea echilibrului Lumilor. Însă răsplata promisă Marii Călăuze întrecea cu mult riscurile aruncării temporare a ordinii politice în haos.

Evitând zona în care nu avea acces, Harrei Passa-XY trebuia să împiedice într-un fel sau altul momentul în care Cheia avea să fie introdusă în ţesutul organic al Navei. Să împiedice clipa în care impulsurile laser o vor scana şi o vor descompune în grafuri, care vor oferi destinaţia lumii în care se găseşte descendentul Monarhului celor Treizeci de Lumi. Nava avea să inventarieze în câteva secunde toate fişele genetice ale tutu­ror Triburilor şi ale liniilor oficiale sau bastarde de sânge pentru a detecta cel mai potrivit profil. Iar în clipa în care Descendentul fusese deja identificat şi localizat, Nava urma să intre, prin Porţile Intermediare, în dimensiunea potrivită pentru a o aduce instantaneu pe orbita planetei unde se găsea moştenitorul tronului. Cheia era irecupe­rabilă. Nu putea fi folosită decât o singură dată şi conţinea toate datele care justificau numai şi numai acea alegere. Datele în modul în care le prelucra Nava nu puteau fi salvate, istoricii Pala­tului neavând la dispoziţie decât versiunea preliminară care se găsea introdusă în Cheie. Însă Nava era singura capabilă să identifice următorul Monarh. Doar ea putea să calculeze cu o precizie copleşitoare felul în care datele introduse în codul genetic din structura fildeşului se puteau asocia în cel mai fericit mod cu unul dintre profilurile salvate în memoria sa gigantică. Numai Nava putea decide, în funcţie de justeţea echilibrelor rezultate din calculele matematice, din comparaţiile gene­tice şi din evaluările psihologic-istorice care era cel mai potrivit urmaş. Însă dacă sesiza cea mai fină inadvertenţă între profiluri şi datele de pe cheie, nimeni nu putea să prezică ce se va întâmpla. Iar Androginii ştiau foarte bine cât de sensibilă putea fi Nava la astfel de “intervenţii”, deoarece ei erau creaţiile ei directe. La fiecare o mie de ani Nava năştea o nouă generaţie de Androgini. Îmbinarea perfectă dintre bărbaţi şi femei, Androginii nu erau nici una, nici alta. Felul lor de a fi nu cunoştea nici binele nici răul, doar necesitatea şi calculul precis pe termen lung. Ca şi propria lor mamă, aveau nevoie încontinuu de date, pe care le obţineau din memoriile celor pe care îi ajutau să se transforme. Şi aveau mare grijă să întreţină cererea pentru “serviciile” lor la cote rezonabile, folosind mereu arta diplomaţiei şi a stratagemelor politice, în care erau neîntrecuţi. Pentru Harrei Passa-XY, situaţia în care se afla, cea de a împiedica trecerea Navei prin Porţile Intermediare, constituia o simplă problemă de rezolvat. Şi nu pentru că aşa îi dictase Rutti, de sub înfăţişarea Sharrei, ci pentru că ştia foarte bine că o defecţiune provocată Navei urma să genereze un şir de consecinţe care nu ar fi fost deloc în favoarea sa. Sau a celor ca el.

Se opri în faţa porţilor sălii în care se găsea Nava şi rosti, pe timbrul rece, melodios, străin de cel uman:

–Aduc spre tine veşti, aduc hrană, aduc me­morii şi date, aduc moarte şi viaţă, aduc veşti, deschide-te şi primeşte-mă în tine, aduc moarte şi viaţă. Suntem făcuţi de tine. Aduc moarte şi viaţă.

Porţile se deschiseră. Înconjurată de arcade din aliaj sclipitor, Nava îşi schimbă culoarea scutului şi îşi deschise simultan punţile de acces. Materia organică din interior strălucea orbitor. Harrei îşi lăsă mantia să cadă pe dalele reci şi, gol, păşi în lumina năucitoare pe puntea din mijloc.

...va urma...