Heinrich Wieland

Heinrich Otto Wieland s-a născut în iunie 1877 în orăşelul german Pforzheim. A studiat la universităţile din München, Berlin şi Stuttgart, apoi s-a întors în München la Laboratorul Baeyer, unde, în 1901, şi-a luat doctoratul sub îndrumarea profesorului Johannes Thiele.

Premiul Nobel pentru Chimie 1927

Heinrich Otto Wieland s-a născut în iunie 1877 în orăşelul german Pforzheim. A studiat la universităţile din München, Berlin şi Stuttgart, apoi s-a întors în München la Laboratorul Baeyer, unde, în 1901, şi-a luat doctoratul sub îndrumarea profesorului Johannes Thiele. În 1913 a pre-luat primul post de lector la Laboratorul Chimic Universitar. În 1917 s-a mutat la Colegiul Tehnic, unde a primit postul de profesor, dar în scurt timp a părăsit Münchenul pentru un post la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin. Nu a putut rămîne mult timp departe, şi în 1925 s-a întors la dorinţa profesorului Richard Martin Willstätter, pe care l-a şi urmat la conducerea Universităţii din München.

FAMILIE. Heinrich Wieland a fost dintotdeauna înconjurat de domeniul chimiei. Tatăl lui Heinrich, Theodor Wieland, a fost de profesie farmacist, dar avea şi o rafinărie de aur şi argint în Pforzheim. Verişoara sa, Helene Boehringer, a fost soţia lui Albert Boehringer, fondatorul companiei farmaceutice Boehringer-Ingelheim. În perioada 1915-1920, Heinrich a lucrat la această companie, înfiinţînd primul departament ştiinţific. Fiica lui Heinrich Wieland, Eva, s-a căsătorit în 1937 cu biochimistul Feodor Lynen, cîştigător al Premiului Nobel pentru Medicină în 1964.

PREMIUL. Compania Boehringer-Ingelheim sponsorizează din 1964 Premiul Heinrich Wieland, un premiu anual care promovează cercetările în chimie, biochimie şi fiziologie. Cu o istorie de peste 40 de ani, Pre­miul Heinrich Wieland a devenit unul dintre cele mai importante premii ştiinţifice internaţionale şi a fost oferit pînă acum unui număr de 58 de oameni de ştiinţă.

Acizii biliari

Wieland a avut contribuţii importante în domeniul chimiei organice structurale. Timp de cîteva decenii, atenţia lui Wieland s-a îndreptat asupra studierii compuşilor azotaţi organici. În anii tîrzii ai carierei s-a dedicat în totalitate chimiei substanţelor naturale. Contribuţiile sale în clarificarea structurii morfinei şi stricninei se află printre cele mai mari succese ale vieţii sale ştiinţifice. A descoperit în 1911 că în compuşii organici pot fi detectate şi deosebite între ele diferite forme ale azotului. În anul următor şi-a început cercetările în ceea ce priveşte acizii biliari, produşi de ficat. A descoperit că cei trei acizi pe care îi izolase erau steroizi cu structură similară, asociaţi cu colesterolul. Cercetările ulterioare l-au condus la ideea că oxidarea în ţesuturile vii este o problemă de înlăturare a atomilor de hidrogen (dehidrogenare) şi nu de adăugare a acestui tip de atomi. Teoria sa a reuşit să stabilească o unitate în chimia organică şi s-a dovedit a fi de importanţă majoră în fiziologie, biochimie şi medicină.

CV

Data naşterii - 4 iunie 1877

Locul naşterii - Pforzheim, Germania

Carieră

1901 – şi-a obţinut doctoratul;

1913 – lucrează ca lector la Laboratorul Chimic Universitar din München;

1917 – devine profesor la Colegiul Tehnic din München;

1917-1918 –  a lucrat la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin-Dahlem;

1927 – primeşte Premiul Nobel pentru Chimie, pentru investigarea structurii acizilor biliari şi a substanţelor similare;

5 august 1957 – încetează din viaţă la Starnberg, Germania.