Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iniţial considerate inutile, apoi accesorii la modă, dezvoltate intr-o adevărată industrie şi diferenţiate in funcţie de categoria socială, tacămurile au fost, pe rănd, blamate, apoi ridicate la rang inalt.
Iniţial considerate inutile, apoi accesorii la modă, dezvoltate intr-o adevărată industrie şi diferenţiate in funcţie de categoria socială, tacămurile au fost, pe rănd, blamate, apoi ridicate la rang inalt.
ÂSpune-mi cu ce mănănci, ca să iţi spun cine eşti! Cu căt tacămurile sunt mai elegante sau cu căt materialul din care sunt făcute este mai nobil, cu atăt mai apreciată este persoana care le foloseşte. Deşi povestea se desfăşura invers acum jumătate de mileniu, majoritatea acestor ustensile fiind considerate de-a dreptul inutile, familiile bogate se măndreau că sunt "la modă" atunci cănd le deţineau, expunăndu-le la masă doar cu ocazii speciale. In Evul Mediu, singurul instrument folosit la masă era cuţitul, dar nu intra nici el in categoria "tacămuri", ci fiecare oaspete il avea, de acasă, prins la curea.
PREISTORIE. Primele muchii folosite la tăiat erau făcute din cremene, incă de acum 2 milioane de ani, iar primele lame, din piatră, apăreau acum 500.000 de ani, in perioada Paleoliticului. După descoperirea bronzului, mai trec aproape 1.000 de ani pentru ca lamele de piatră să fie inlocuite cu cele din metal şi să ia naştere cuţitul cu măner.
Â
Beţişoarele chinezeşti au fost fabricate din crengi, acum 5.000 de ani in China. Măncarea era tăiată in bucăţele mici, deoarece necesita mai puţin combustibil la preparare, consumatorii nemaiavănd nevoie de cuţit la masă
ÂIn secolul I d.Hr., romanii au conceput două tipuri de linguri, una mai alungită pentru supă şi una rotundă şi mai adăncă pentru ouă. Aceste forme s-au păstrat pănă in ziua de azi, numindu-se lingură şi polonic
Â
FURCULIŢELE. Primele au apărut in Grecia, iar in secolul al VII-lea au fost preluate pentru a fi folosite la curţile regale din Orientul Mijlociu. Italienii au fost primii europeni care le-au folosit in secolul al XVI-lea, iar intrarea lor in Franţa a avut loc o data cu căsătoria Catherinei de Medici cu Henric al II-lea. Deşi erau utile la masă, ele au fost bine primite doar de familiile bogate pentru că desemnau statutul social, cu atăt mai mult cu căt erau fabricate din materiale foarte scumpe. Lingurile in Evul Mediu erau fabricate din os sau lemn, fiind folosite tot in cadrul meselor somptuase. Din secolul al XIV-lea devin accesibile tuturor claselor sociale, datorită diversificării materialelor de fabricare mai ieftine, precum fierul sau inoxul. (A.C.T.)
