La pas prin istorie

De la sandalele primitive pănă la ghetele de astronauţi, pantoful a lăsat "urme" in civilizaţia omenirii.

De la sandalele primitive pănă la ghetele de astronauţi, pantoful a lăsat "urme" in civilizaţia omenirii.

Cănd vine vorba de incălţăminte, primul gănd merge spre ultimele tendinţe in modă, texturi şi materiale sau cel puţin spre culoare. Insă istoria pantofului a inceput acum mai bine de 26.000 de ani, la sfărşitul Paleoliticului. Antropologii au demonstrat că trecerea de la piciorul desculţ la sandalele primitive a determinat modificarea tălpilor şi a degetelor oamenilor.

MARCA. De-a lungul timpului, incălţămintea a fost privită fie ca o simplă necesitate, fie ca semn distinctiv pentru diferite categorii sociale, fie blamată atunci cănd nu se incadra in normele societăţii. Cea mai veche pereche de pantofi datează din perioada anului 9000 i.Hr., descoperită in California.

Spaţial. Ghetele de astronaut sunt construite in funcţie de fiecare misiune in parte. Pentru misiunile Apollo, ghetele aveau o greutate considerabilă. Avănd tălpile de metal şi cu garnituri speciale de etanşeizare, incălţările astronauţilor au fost proiectate din materiale precum siliconul.

Haute-couture. Produşi din materiale precum pielea de cea mai fină calitate, metalul sau plasticul, pantofii de haute-couture surprind prin originalitate, dar şi prin… preţ. Industria de pantofi destinată celor cu dare de mănă este locul in care imaginaţia designerilor nu are limite.

Mode, legi, cutume sau pur şi simplu capricii

PREISTORIE. Folosite pentru drumuri lungi in căutare de hrană, incălţările oamenilor preistorici erau confecţionate din piele de animal pe care o tăbăceau cu instrumente din piatră. "Design-ul" era simplu: un oval din piele de dimensiunea tălpii, cu marginile ridicate, legat cu făşii de piele, iar călcăiul era acoperit de legături impletite din fire de iarbă. Pentru iarnă, tălpii din piele i se ataşa o bucată de blană legată de picior cu acelaşi gen de impletitură.

ANTICHITATE. In Grecia antică, pantofii aveau semne distinctive, precum inălţimea tălpii sau culoarea, pentru fiecare categorie socială, şi se purtau in funcţie de specificul activităţilor zilnice. Grecii au fost inovatori in adaptarea pantofilor pe forma piciorului. Incălţămintea femeilor era bogată in accesorii, fiind foarte elegantă şi, deseori, extravagantă. In Imperiul Roman consulii purtau incălţăminte albă, senatorii aveau sandale de culoare maro, iar soldaţii purtau ghete scurte cu degetele descoperite.

ASIA. Incălţămintea tradiţională japoneză are diferite modele, dintre care "Geta" sunt cei mai cunoscuţi in vest. Aceştia datează din perioada Heian (794-1192). Talpa pantofilor, din lemn, este sprijinită pe două şipci orizontale din acelaşi material. Şipcile, numite "ha", sunt de diferite inălţimi, de la 4-5 centimetri, pentru a ţine kimono-ul ferit de praf, pănă la 10 centimetri pentru "geta" folosite pe timp de ploaie. Şnurul pantofilor este, de obicei, negru pentru bărbaţi, şi roşu pentru femei.

Â

EUROPA. In Anglia secolului XV, bărbaţii au adoptat o nouă formă de incălţăminte, numită "poulaines", cu vărful lung şi ascuţit. Aceşti pantofi tindeau să aibă vărful din ce in ce mai lung, aşa că au fost impuse legi pentru a stopa acest fenomen: pentru omul de rănd era permis un vărf de numai 5 cm, iar pentru aristocraţie 60 de cm. In Italia sfărşitului de secol XV, femeile purtau pantofi cu platformă foarte inaltă, la care au renunţat după semnalarea mai multor pierderi de sarcină cauzate de căzături.

ASTĂZI. Categoriile de pantofi contemporani sunt foarte diversificate. Există pantofi pentru aproape fiecare gen de activitate pe care o poate efectua o persoană. Şireturile, "ariciul", tocurile şi accesoriile, diversificarea materialelor disponibile pentru incălţăminte fac posibilă satisfacerea necesităţilor şi a gusturilor fiecărei persoane. In zilele noastre culoarea sau forma nu mai sunt criterii de diferenţiere a categoriilor sociale, dar o mare importanţă o au brand-urile şi calitatea pantofilor.