Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultima zi a acestui an, omenirea va fi martora unui fenomen considerat ciudat în urmă cu câteva secole: apariţia pe cerul nopţii a unei "Luni albastre". Da, acea proverbială Lună albastră, care se vede extrem de rar. De fapt, lucrurile sunt mult mai simple, iar astrul nopţii nu are neapărat culoarea apei limpezi.
Astronomii au observat că la fiecare 29,5 zile pe cerul înstelat apare o Lună plină. Există situaţii în care în 30 sau 31 de zile, cât durează o lună calendaristică, exceptând desigur luna februarie, această Lună plină apare de două ori şi atunci, a doua oară, ea se numeşte Luna albastră, denumirea fiindu-i dată de folclor. Dar şi gura lumii adevăr grăieşte câteodată.
În 1883, din cauza erupţiei extrem de puternice a vulcanului Krakatoa din Indonezia - oamenii de ştiinţă apreciind că explozia a fost echivalentă cu cea a unei bombe nucleare de 100 de megatone, oamenii au fost martorii unor imagini incredibile: aproape în fiecare noapte au văzut Luna, în toate fazele ei, în albastru sau verde. Potrivit cercetătorilor, "vina" a purtat-o cenuşa vulcanului ridicată în atmosferă. Aceasta "a colorat" nu numai Luna, ci şi Soarele, care de pe Pământ se vedea într-o nuanţă de levănţică, norii erau argintii, iar răsăritul bătea în roşu puternic.
Un fenomen asemănător a fost observat 100 de ani mai târziu, după explozii mai puţin puternice: în 1980, după erupţia vulcanului Sfânta Elena din statul american Washington, în 1983, după erupţia vulcanului El Chichon din Mexic şi în 1991, după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Evenimente cu o intensitate mult mai redusă care au dus la "colorarea" Lunii s-au produs şi în 1950 în Canada şi în nordul Europei, cu precădere în Suedia, după ce mai multe incendii au provocat apariţia unor smoguri dense, care ridicate în atmosferă, au schimbat structura aerului.
În Alberta, focul s-a extins într-o vastă regiune mlăştinoasă. Apoi, flăcările au fost purtate de vânt înspre est şi sud, cu o viteză neobişnuită, iar oamenii au confundat Luna cu o farfurie zburătoare: "Cerul a căpătat culori misterioase. Era un fel de lumină ciudată, iar în unele locuri un întuneric înfiorător. Un fel de umbre de culoare roz şi portocaliu spre galben, dar şi maro acopereau cerul. Discul Soarelui, când devenea vizibil, părea albastru sau purpuriu. Cum dispărea şi apărea printre norii parcă sparţi, Soarele dădea impresia că se află în mişcare şi crea, astfel, impresia unei farfurii zburătoare", scria, în paginile sale, revista americană Weather.
La 2 decembrie 2009, am avut ultima Lună plină a acestui an şi prima din această lună calendaristică. La 31 decembrie, chiar în noaptea de Revelion, oamenii de ştiinţă spun că astrul nopţii "se va împlini" din nou, în acest moment apărând Luna albastră. Este totodată momentul în care se încheie Anul Internaţional al Astronomiei, decretat de Organizaţia Naţiunilor Unite. Un an aglomerat pentru pasionaţii domeniului, un an în care s-a încercat popularizarea ştiinţelor legate de Univers şi, nu în ultimul rând, un an în care am sărbătorit patru secole de la enunţarea teoriei lui Galileo Galilei.
